La vremuri noi, noi turnători. 


Pe vremea lui Ceașcă, prietenii te raportau la Securitate. Acuma, te raportează la Facebook. 

Anunțuri

Jucăria cea urâtă a lui Zahărberg 


Nu știu ce vrea Zahărberg. Sau dacă e ca nea Nicu înainte de Târgoviște, nu știe ce se întâmplă cu platforma lui, pe plaiurile mioritice. Cert e că cine se ocupă cu Facebookul pe partea de România ori sunt bătuți în cap, ori fac jocurile corectitudinii politice.

Mai degrabă a doua variantă. Altfel nu-mi explic cum profilul unui nefericit ce se intitulează, grețos, „Muie Homofobilor”, e viu și nevătămat, iar useri precum Florina Neghină sunt suspendați pentru folosirea cuvintelor „socialist” și „comunist”, sau Ana-Maria Itoafă, căreia i se șterge definitiv contul, raportată fiind de către un prieten, cum că ar fi fals. 

Să ne spună fratele Zuckerberg, deci, dacă mai are rost zăbovim pe jucăria lui, devenită atât de urâtă, sau ne luăm jucăriile și mergem în altă parte, unde folosirea cuvintelor poponari, bulangii sau țigani nu te lasă cu contul în curul gol. 

Simfonii de primăvară


Soarele-ncălzește blând
De după un copăcel
Din grădină-auzi cântând
Triluri dulci, un păsărel.

Pomii sunt toți numai floare
Ca popcornul de la film
Cu miresme-mbietoare
Condimentate din plin.

Iar în parc, sub o băncuță
Face plajă un gândăcel
La lumina cea călduță,
Se dezmorțește și el.

Iar deasupra lui, pe bancă
Se așează el și ea
Un puști și o liceeancă
Legați de ea, dragostea.

Marian Grecu, 2 aprilie 2015

Primăvara fericirii


Nu vă luaţi după zodiace
Sau după clarvăzători
Azi în lume va fi pace
Chiar de-or fi trei întâmplări.

Echinocţiul, şi eclipsa
Şi cu Luna anormală
De la Nistru, pân’ la Tisa
Fac panică generală.

Nu te-ngrijora, române
N-o să vină vârcolacii
Ci, peste două luni bune
Vor umple pajiştea macii.

C-azi e data oficială
Când Don’şoara Primăvară
Şi-n calendar, şi astrală
Năpădeşte-ntreaga ţară.

Şi-aşa, ca să completeze
Redeşteptarea naturii
Tot globul o să serbeze
Astăzi, Ziua Fericirii.

Deci, fii fericit, române
Şi trăieşte ca-n poveste
Iubeşte cu foc, şi spune
Tuturor, ce bine este!

Odă poetului nepereche


Nu scriu la Charlie Hebdo
Da-mi place să fac mișto
Iubesc să scriu poezii
Pentru babe, moși, copii.

La jumate de Gerar
Cinș’pe-a-ntâia-n calendar
Un omagiu, negreșit
Scriu, Eminului iubit.

Bădia Mihai, poetul
Ne-a lăsat ca zestre, bietul
Strofele încântătoare
Scoase din fruntea cea mare.

Somnoroase păsărele
Și cele cinci scrisorele
Codrul, lacul și cu teiul
Ți-au fost în versuri temeiul.

Ai iubit pe Veronica
Și n-ai rămas cu nimica
O iubire ne-mplinită
Și deloc desăvârșită.

Bădie, în Epigonii
Ai pus la perete domnii
Azi, mai mult ca niciodată
Vorba ta e respectată.

Vino, iar, cu-al tău condei
Să-i înfierezi pe mișei
Să critici iar, toți cioclii
De ce nu vii, de ce nu vii…