Despre cei mulţi şi neştiuţi


Despre cei mulţi, al căror destin este să facă bine, dar fără a face valuri. Despre aceştia s-a discutat aseară in emisiunea celor doi scriitori, Pleşu şi Liiceanu.
Cei buni trebuie să existe într-o proporţie stabilită, în raport cu cei răi, sau este imposibil să cuantificam un astfel de raport? Ce procent de bine poate răscumpăra răul? Putem face şi o comparaţie cu cei ce fac bine şi rămân anonimi, şi cei care fac bine, dar nu scapă nicio ocazie sa facă publică binefacerea lor. O vom face la sfârsitul articolului.
Aşadar, cine sunt acei anonimi, acei neştiuţi care prin binele lor poartă lumea pe umerii lor, dar care rămân în umbră? Sunt acei oameni care renunţă la identitatea proprie, şi preferă să stea deoparte, pentru binele celor mulţi. Cei mai mulţi, majoritatea covârşitoare a celor ce aduc binele sunt oameni simpli, oameni ce nu sunt personalităţi publice, de aici şi apartenenţa lor la grupul celor mulţi şi neştiuţi.
De multe ori spunem „femeia din spatele bărbatului cutare”, dar există şi bărbaţi aflaţi în umbra unor femei puternice ce le asigură acestora pe tăcute succesul, ei sacrificându-l pe cel personal. Soldatul, eroul necunoscut, contribuie şi el, pe neştiute, la victoria unei bătălii, plătind preţul suprem, şi fără a fi vreodată ştiut.
Agricultorul, ţăranul ce lucrează câmpul, cel ce oferă hrana omenirii, pentru că nu trebuie să uităm că până acum un secol şi ceva agricultura era îndeletnicirea de bază pentru majoritatea oamenilor. Ei bine, acest ţăran agricultor este agentul supravieţuirii planetei, prin el întreaga omenire trăieşte.
Un alt tip de om ce aparţine celor mulţi ce asigură pe tăcute succesul altora este cel al dascălului. Începând de la cel care îţi pune pentru prima dată condeiul în mână, şi te învaţă tainele scrisului, până la cel care te definitivează ca om la Universitate, tipul dascălului rămâne şi el unul ce poartă pe braţele sale propăşirea celorlalţi.
Un tip de slujitor ar trebui să fie şi ministrul. Cel puţin etimologic, acesta s-ar traduce prin slujitor. Dar odată ajuns în postura de ministru, el îşi închipuie exact pe dos. Că ar trebui să i se cuvină, şi nu că el este cel care ar trebui să trudească pentru cei ce îi păstoreşte.
Că tot suntem pe internet, unul dintre anonimii de astăzi este anonimul de pe forumuri. De multe ori obraznic, acesta se ascunde în spatele unui pseudonim pentru a-şi jigni fie partenerii de discuţie, fie persoane publice, fie a ameninţa diverse personalităţi, şi toate astea la adăpostul unui anonimat ce îi permite aproape orice, ştiind că este foarte greu de identificat, şi că un eventual proces ar dura foarte mult.
Anonimii ultimelor decenii au mai fost şi agenţii secreţi, ai Securităţii în cazul nostru, care constituiau umbra celui pe care îl urmăreau, şi care îi întocmeau şi ceva dosare.
În totală antiteză cu cei mulţi care prin binele lor slujesc planeta din umbră sunt indivizi tip Gigi Becali. Aceia care fac acte de caritate numai pentru a-şi promova propria persoana, pentru a-şi cultiva personalitatea şi, de ce nu, pentru a mai spala din banii proveniţi din afaceri necurate.
Am încercat, pe cât posibil, să fac un rezumat propriu al întâlnirii de ieri dintre Pleşu şi Liiceanu de la TVR. Nu încerc în niciun caz să îi copiez pe cei doi filosofi, şi nici să le fur ideile. Încerc doar să comentez pe marginea ideilor lor şi să aduc, foarte puţin, câte o completare a spuselor lor.

Anunțuri

8 gânduri despre „Despre cei mulţi şi neştiuţi

  1. Foarte interesant. In general, toti ne dorim sa nu fim acei anonimi din umbra.

    Eu inteleg asta in felul meu: avem de facut o alegere: sa fim in lumina reflectoarelor, pentru a acorda imaginii noastre un succes de tip Hollywood, sau sa fim in umbra, succesul fiind receptionat de fiecare in parte, pentru multumirea sa personala. Este o alegere intre a „tace si face”, fara succes de imagine, sau a avea succes de imagine, insa fara prea mare contributie reala.
    Nu stiu daca m-am exprimat clar.

    • Ba da, te-am inteles perfect Unii aleg sa ramana in spatele reflectoarelor, altii in lumina lor. Primii, fac mai mult, iar cei ce se baga in fata contribuie cu prea putin.

  2. Cei multi si nestiuti contribuie la binele general prin fapte marunte…nu ies in evidenta, dar daca fiecare din ei ar renunta la mica lor contributie, acel bine nu ar mai exista. Poate nu toata lumea isi doreste sa iasa in fata. Dar asta nu inseamna ca existenta lor este inutila sau insignifianta.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s