Despre muncă


Avem un fragment din gândirile lui Emil Cioran, ce exprimă părerea filosofului despre muncă. Iniţial am vrut să încerc eu să îmi dau cu parerea, dar e mult prea criptat textul, şi n-am vrut să cad în ridicol. Vă og pe voi, cei ce citiţi acest blog, să mă ajutaţi să-l descifrey, să aflăm împreună esenţa lui. Iată textul original.

Emil Cioran despre MUNCĂ
Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi înşişi. Munca este un blestem.
Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a gasi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivî şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.
Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescenţe interne şi de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei.. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.
De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.. .
Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, sa intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă.
Sa munceşti pentru ca să traieşti, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decit la animal. Căci la aceasta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existenţa sa proprie, pe când omul îşi dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă fiinţei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendinţele lui de a iubi răul, când acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuşi.
Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simpla şi dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea.
Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic.
În loc ca omul să tindă la o prezenţă stralucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el insuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.
Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât munceşti mai mult, cu atât te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ţi se diminuează sau chiar dispare timpul să-ţi pui întrebari, să gândeşti, timpul destinat contemplaţiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne defineşte ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la a aduna cifrele într-un cabinet de contabil şi chiar până la a preda aceeaşi materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeaşi vârsta), pe care cand o termini, nu mai poţi face altceva decât să dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi..
Munca în exces dezumanizează şi de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia, dacă vrem sa ne păstrăm integritatea fizică si sănătatea mintală.
În consecinţă, repet că cei care umblă după placeri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, faţă de cea luataă la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuinţa să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracţie.

Anunțuri

14 gânduri despre „Despre muncă

  1. Eu inteleg asta in felul meu:
    Munca pentru existenta este un fel de obligatie. TREBUIE sa muncesti, indiferent ce-si doreste sufletul tau. Ajungi atat de preocupat de a realiza ceva, de a obtine ceva, de a sui pe scara ierarhica, de a acumula averi, incat uiti de propriile tale dorinte. Ajungi nu sa muncesti pentru a trai, ci traiesti pentru a munci, pentru a obtine in fiecare zi inca ceva in plus fata de ziua precedenta.

    La urma urmei, munca trebuie sa fie o placere, dupa parerea mea. Iar munca este o placere atunci cand iti place ceea ce faci, cand iti pui in valoare talentele native si mai ales creativitatea. Insa munca facuta pentru ca TREBUIE te face sa fii sclavul ambitiei, ajungi un robot care doar realizeaza. Si nu mai ai timp de tine, de dezvoltarea ta spirituala, chiar ajungi sa uiti ca pentru asta te-ai nascut.

    E acelasi lucru pe care l-am descoperit eu: daca te preocupi prea mult de viata exterioara, neglijezi viata interioara, trairile tale, emotiile, sentimentele tale.

    • Stiam eu ca ma salvati tot voi, prietenii mei, intru descifrarea acestei gandiri a marelui Cioran. Ai simplificat-o pe intelesul meu, Mircea. Pentru ca, intradevar, si eu si sotia strangem bani pentru a ne face diverse imbunatatiri prin casa, pentru a achizitiona diverse chestii, uitand ca trebuie sa ne mai si relaxam, sa ne mai si plimbam, sa mai si respiram. Nu ca m-as omori eu cu munca, dar ar trebui s-o lasam mai moale cel putin la nivelul intentiilor. Sa ne gandim ca trebuie sa avem si alte prioritati, nu doar munca in folosul materialului.

  2. Tu ne atragi la dezbateri profunde…
    Acum trebuie sa plec, nu am timp sa scriu mai pe larg interpretarea mea, asa ca scriu cand revin. Da’ voiam sa stii ca n-a trecut neobservat subiectul.

    • Multumesc mult, te astept cand ai tu timp. Deja Mircea vad ca a scris practic un nou articol despre munca 🙂

  3. Am promis ca revin cu un raspuns…in fragmentul asta mi-am regasit intr-un fel unele ganduri de-ale mele. Eu nu ma pot exprima la acelasi nivel, insa voi incerca o interpretare personala(Fara sa am textul in fata, ca sa nu fiu influentata). Modul in care munca intervine in viata majoritatii oamenilor este unul ce depersonalizeaza, pentru ca, desi omul munceste pentru a castiga banii necesari satisfacerii nevoilor sale, nu reuseste sa-si acopere adeseori decat nevoile fizice. Cele spirituale ajung adesea intr-un plan secundar si de multe ori, sunt uitate acolo. Fie ca e vorba de o carte (iar ai sa zci ca am eu ce am cu cartile), fie ca e vorba de clipe petrecute cu cei dragi sau de o plimbare in natura ori la muzeu, la teatru, de o excursie intr-un loc deosebit….de multe ori nici nu mai avem timp sa ne gandim la ele, daramite sa le punem in practica, sa ne hranim sufletul cu astfel de momente. Sau pasiunile legate de un anumit domeniu…nu ni le putem cultiva pe cat de mult am vrea, caci, de multe ori, acestea nu aduc bani si nu ne permitem sa ne pierdem timpul cu ele. Sunt destul de rare cazurile celor a caror munca se identifica, virgula, cu pasiunile lor. Restul, muncesc pentru ca trebuie sa-si castige existenta, nu pentru ca isi doresc cu ardoare sa desfasoare acea activitate. Suntem oarecum fortati de imprejurari sa prestam o anumita munca. Chiar si in cazurile in care ne alegem o anumita profesie, alegem din variantele disponibile pe cea care ne place mai mult. Pentru ca asa trebuie, nu pentru ca ne-am dori cu adevarat asta. Daca nu ar exista necesitatea de a munci pentru a ne intretine, am avea timp sa cultivam latura noastra spirituala, am face doar ceea ce ne face placere.

    • La fel, acelasi raspuns si pentru tine: mai bine te apucai sa scrii articol nou, decat sa-ti consumi ideile cu mine. Multumesc mult pentru raspuns!

  4. Nu-i bai…pot sa le scriu intr-un articol. Mai pun ceva de introducere si de incheiere si gata. 🙂 Da’ nu imi consum ideile, ti le impartasesc. O idee naste intotdeauna alte idei…

  5. Eu nu am citit deloc din opera lui Cioran, caci nu e stilul meu (mi se pare prea sofisticat), insa acest fragment pur si simplu m-a uimit, pentru ca ceea ce sustine este foarte asemanator cu ceea ce am descoperit eu in viata. Acum imi dau seama cat de mare a fost Cioran. Multumesc, loopoo!

  6. Cu placere. Dar trebuie sa recunosc mi-a fost trimis pe mail de un prieten, nu l-am citit eu pe Cioran, desi pasiunea mea este filosofia, sau psihologia, cumva. Sunt un profan in materie de carti, recunosc. Poate acuma dupa 30 de ani sa pun si eu mai serios mana pe carte :))

  7. Eu n-am mai citit carti de multi ani si nici nu voi mai citi. Acum cititul devine din ce in ce mai putin important, dar asta e doar parerea mea. Pentru mine e mai important sa-ti dezvolti simturile, decat ratiunea. Cu simturile te poti ghida in viata si poti sti mult mai multe lucruri decat analizandu-le. Undeva, in interiorul nostru, cred ca exista un raspuns pentru orice. Si fiecare vede viata in felul lui, deci raspunsul e unic.

    Bineinteles ca sunt utile cartile, caci prin ele se pot transmite emotii, ganduri… insa exista si o altfel de comunicare, care nu necesita cuvinte. Acesta cred eu ca va fi viitorul, si nu mai e mult de asteptat.

    • Bine ar fi ca ce spui tu sa se adevereasca, si sa comunicam la nivel senzorial. Dar pentru asta e nevoie de nevoie de capacitati spirituale superioare celor intalnite la oamenii de astazi.

  8. Chiar si Iisus Hristos muncea.Zicea ca :”Cine nu munceste,sa nu manance.Se va scula omul si la merge la munca sa.” E firesc sa muncim.Dar cat?Avem 24 de ore la dispozitie.8 le dormim.Restul?Confortul nu vine din munca,ci din noi.Daca nu avem grija de noi,de unde multumire?Tragem ca boul la jug…

  9. @Loopoo & Mircea-dezvoltarea simturilor se face cu un spirit si un mental puternic.Care se dezvolta si intretine citind.
    E diferenta intre un antreprenor scolit si un proxenet cu un Q7.Amandoi au masini de lux,dar sunt diferiti.Unul dintre ei o poate lua oricand de la capat,in timp ce celalalt este vulnerabil.

  10. Fane, ca sa extindem putin rationamentul ia-i aluia de a vandut ca belferul terenuri averea, si pune-l sa o faca la loc. Acuma pamanturile nu mai merg la vanzare, deci ar muri de sete, ca de foame nici nu mai vorbim.Cat priveste pilda lui Iisus, mi se pare normal sa faci ceva pentru a manca, nu sa trandavesti. Loopool de unde alearga, de acolo mananca.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s