IQ versus EQ

Pentru că acu câteva zile publicai un articol cu un copil supra-dotat, cu IQ mare, care nu prea v-a interesat, azi scriu despre cealaltă însuşire a creierului, măsurată de către om. Este cumva complementară IQ-ului, şi se numeşte emotional intelligence. Pe scurt EQ, adică emotional quotient.
Dar care este diferenţa dintre cele două? În primul rând, studiile mai noi au relevat că succesul, fie el în afaceri ori în viaţa intimă nu se datorează într-o proporţie aşa mare IQ-ului, cât EQ-ului. IQ-ul este inteligenţa clasică, cognitivă, care te ajută doar acolo unde e nevoie de calcule matematico-logice. Inteligenţa emoţională e cea care te ajută să iei decizii oriunde şi oricând, care te ajută să-ţi cunoşti şi să-ţi gestionezi emoţiile tale, cât şi să le controlezi pe-ale altora.
Inteligenţa emoţională are mai multe aspecte: conştientizarea, autocontrolul, automotivarea, conştientizarea socială şi abilităţile sociale.
Dacă ai un IQ bun înseamnă că ai învăţat bine cât ai fost în şcoală. IQ-ul se dobândeşte pe băncile şcolii şi cuantumul lui se păstrează toată viaţa. De aceea atunci când parcurgem un test pentru stabilirea IQ-ului avem de înfruntat cu precădere întrebări logice sau matematice. Pentru că acest tip de inteligenţă este cea chiar de ordin logic şi matematic. În schimb, inteligenţa emoţională poate fi acumulată şi dezvoltată pe tot parcursul vieţii. IQ-ul te ajută doar atunci când eşti calm şi stăpân pe sine, în timp ce EQ-ul îl poţi folosi în orice situaţie. Inteligenţa emoţională are un rol mult mai important în dezvoltarea pe orice plan a individului, în comparaţie cu cea cognitivă, însemnând că IQ-ul te ajută doar pe plan teoretic, însă EQ.ul funcţionează în plan practic.
Ca o concluzie, un EQ ridicat înseamnă că ai şcoala vieţii. Un IQ mare înseamnă că ai fost bun la învăţătură, sau cel puţin tocilar. Nu contează că ai avut zece pe linie, dacă te duci prin Ferentari şi vii de acolo dezbrăcat şi tuns cu sabia. Cele două caracteristici ale psihicului uman sunt complementare. Degeaba ai un IQ bun dacă nu este completat şi de un EQ pe măsură. Un individ cu EQ bun se poate descurca în orice împrejurare, pe când cel doar cu un IQ mare este pus în dificultate atunci când se află în faţa unor situaţii limită.
P.S. Pentru acest articol m-am documentat pe net, n-aveam de unde să am atâtea informaţii despre un domeniu puţin cunoscut la noi. Dar am făcut-o pentru că, imediat ce am auzit de EQ, am vrut să aflu cât mai multe şi, implicit, să şi scriu ceva despre inteligenţa emoţională.