Mi-e dor de copilărie


Păi, cui nu i-ar fi? Mi-e dor să mă joc la groapa cu nisip, cu lopăţele şi găletuşa cu nisip. Să fiu protejat, şi să nu am nicio grijă că vine plata luminii, că s-a afişat întreţinerea. Sau, griji contemporane cu copilăria mea: când bagă tacâmuri în piaţă la Amzei, unde tata şi bunicul se duceau cu noaptea-n cap ca să apuce ceva carne.
Mi-e dor să mai fiu în clasele mici, unde tovarăşa învăţătoare mă învăţa să fac bastonaşe, liniuţe iar mai târziu îmi dădea pentru 8 Martie să învăţ o poezie cu Mama. Bine, învăţătoare o s-o am toată viaţa pe nevastă-mea, că odată cu ăia mici ai ei de la şcoală mă dădăceşte şi pe mine (cu rezultate infinit mai mici, însă).
Mi-e dor de vremurile când părinţii erau tineri şi în putere, şi toţi bunicii trăiau, iar eu mă simţeam centrul Universului (deşi încă nu făcusem Geografie, şi nu ştiam ce-i aia). Mi-e dor şi de perioada pubertăţii şi a adolescenţei, când părinţii mă băteau la cap să învăţ, iar eu mă făceam că plouă, sau făceam ce am scris în articolul precedent, adică fiţuici. Inocenţa copilăriei şi lipsa oricărei griji sunt lucrurile după care tânjeşte orice adult, chiar dacă nu o spune sau nu lasă să se vadă.
În sfârşit, simt lipsa lungilor vacanţe de vară când mă uita Dumnezeu pe la ţară, la bunicii materni, unde toată ziua mergeam prin pădure, la bureţi, ori la pescuit pe gârlă, în toate cazurile desculţ. Şi stăteam trei luni fără nicio grijă. Mi-a fost cumva un pic greu să mă hotărăsc să scriu despre copilărie, pentru că e cu siguranţă cea mai frumoasă perioadă a vieţii oricui şi îţi trezeşte amintiri şi sentimente în faţa cărora nu poţi fi indiferent.

Anunțuri

8 gânduri despre „Mi-e dor de copilărie

  1. Poti sa mai scrii…reprezinta o resursa inepuizabila de amintiri placute…lipsa aceea de griji pe care abia acum reusim sa o apreciem…pe atunci, nu ne pasa de nimic…nu ne trecea prin minte cat de pretioase vor deveni toate prostioarle, toate nimicurile cu care ne umpleam timpul.

  2. Asa ma gandeam si eu zilele trecute, cand am fost in Parcul Expozitiei (iti aduci aminte, da? 😛 ): copiii aceia habar n-aveau ce vremuri ii asteapta! Si ce bine de ei, ca nu trebuie sa-si faca griji.

    • Pai ce, noi stiam ce vremuri ne asteapta? Atunci alor nostri le era greu, noua acuma la fel… Generatii de sacrificiu.

  3. florentin :

    Copilaria este etapa cea mai frumoasa din viata omului. Am da orice pentru a redeveni copii.

    Ai perfecta dreptate. Partea tristă însă este aceea că e imposibil să ne întoarcem… 😦

  4. Mie nu mi-e dor de ceva din trecut. Parca acesta nu este decat o platforma pentru prezent, am senzatia ca nici n-am fost eu acela ale carui amintiri le am atat de vii. Si ma simt bine acum. Poate ca in trecut am trecut prin cele mai dificile perioade, insa au fost ocaziile de a invata cel mai mult.

    • Mie tot timpul imi place sa rememorez ceva placut. Amintirile tocmai de-aia sunt, ca sa fie deschise, cand si cand 🙂

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s