O găină îşi învaţă puii să ciugulească diverse, câte o râmă sau un gândăcel. Leoaica le arată puilor de leu cum să vâneze. Pisica vânează câte un şoricel pentru ca micul Tom să vadă cum arată prada, să o miroasă, iar data viitoare să ştie şi el ce are de făcut pentru a supravieţui.
Exemplele din lumea celor care nu cuvântă sunt nenumărate. Toate descriu aceeaşi stare: părintele îşi educă copilul numai în spiritul bunei creşteri, şi doar pentru a-i folosi în viaţă.
La oameni nu prea mai e aşa. Părinţii, din dorinţa de a-i da totul pe tavă copilului, greşesc grav. Cocoloşeala, râzgăiala şi mura-n gură vor face ca viitorul matur să nu ştie pe ce planetă trăieşte. Cel ajuns deodată mare nu va şti cum să îşi câştige traiul zilnic, nu va fi în stare să facă faţă tuturor situaţiilor grele, pe scurt va claca.
La capitolul educaţie, deci, animalele au rămas constante. Omul, crede el, a progresat. Atitudinea necuvântătoarelor versus cele umane decad însă fiinţa umană cu mult în faţa regnului animal. Concluzia e că animalele îşi cresc puii sănătos, pe când omul a uitat ce înseamnă bine pentru odraslele sale.
Blogul lui Loopoo 
am scris cam despre acelasi lucru. 🙂
Las’ ca te vad eu cand va veni un pui de lupusor.eu nu-s adepta cocoloselii,dupa mine trebuie sa invete sa se descurce singur inca de mic.eu mi-s exemplu de cocoloseala si imi vine greu sa fac fata responsabilitatilor.domnul meu insa o cam cocoloseste,sa nu cumva s-o las sa planga.tu ai noroc ca doamna ta are studii in domeniu.
Pai tocmai, o s-o las pe ea, eu o sa mai trag cate una la fund si cam atat 🙂
Oamenii procedeaza asa din comoditate. Poate ca pare ciudat, dar e mai simplu sa-i dai ceva „de-a gata” copilului, decat sa-l inveti sa-si faca singur. Si mai e un motiv: ti-e frica de gura lumii, caci vei fi acuzat ca nu esti grijuliu cu copiii, ca nu esti un parinte bun etc.
Da, dar cand copilul va creste, reversul medaliei va fi dureros. Si ireversibila va fi schimbarea in rau a odraslei.
De acord cu tine. Insa pentru majoritatea oamenilor e mai importanta comoditatea si gura lumii. Acum a devenit mai mult decat o moda sa-ti protejezi excesiv copilul, e un fel de obligatie morala (si va deveni si legala), e un mod de a face parte din lumea civilizata.
Eu am avut parte de multe reprosuri in privinta asta (oameni care nu-si vad de treaba lor si se dau mai importanti decat sunt), insa nu am cedat, iar acum vad rezultatele. Sunt foarte multumit de felul in care se dezvolta copiii mei.
Pai aia sunt tot felul de oameni „de bine”, dar care n-au habar despre educatia copiilor. Educatia copiilor tai se vede 🙂
Eu altă chestie nu înțeleg: când copiii întreabă ceva, părinții le dau niște explicații de doi lei și dacă ăsta mic n-a înțeles, îi spun că așa trebuie să fie. Consider că pe copil trebuie să-l tratezi de mic așa cum tratezi pe unul mare, să-i explici, chiar dacă dai din întrebare în întrebare. Dacă ăștia mari se prostesc pe lângă el, normal că se va prosti și copilul și nu va lua nimic în serios. Pe de-altă parte. e bine să echilibrezi toate chestiile astea.
Asa este. Daca vei discuta cu el de pe cand e mic, la fel ca si cu un om matur, va deveni rapid matur in gandire. Bineinteles, asta fara sa-i afecteze copilaria.
Ai punctat ceva foarte important, ceva ce mie mi-a scapat sa precizez. Multumesc de completare, Ana! 🙂