Până la ce unghi plecăm capul?


Capul plecat, sabia nu-l taie. Dar tot prost rămâi. Aşa suntem de mii de ani, n-ar avea în veci odihnă ăla care a scornit vorba asta tâmpită. Treaba asta cu plecatul capului ne-a făcut atâta rău de-a lungul veacurilor, şi ne face şi azi. Niciodată nu vom şti ce-i aia demnitate dacă nu vom încerca să mai şi ridicăm capul din pământ. Atunci când vom înceta să mai folosim metoda struţului, de-abia atunci vom putea spune că începem să evoluăm.

Să încercăm să facem ceva de la nivelul la care suntem. La locul de muncă, de exemplu, să nu mai acceptăm tot felul de compromisuri, doar ca să nu ne supărăm cumva şeful. Să luăm atitudine atunci când se comite o nedreptate la adresa noastră. Să nu stăm cu mâinile în sân şi cu gura cusută atunci când ni se face o „nefăcută”. Atenţie: capul plecat înseamnă puţină linişte, dar doar pentru moment! Cu timpul, cel ce te-a umilit sau te-a nedreptăţit o va face cu o şi mai mare amploare, iar tu vei fi nevoit să strângi din fund şi să pleci spăşit capul şi mai mult, şi mai mult. Până unde-l vei pleca, însă?

Încă ceva. Dacă nu iei măsuri de la bun început, iar nedreptăţile continuă şi se amplifică, îţi va fi greu mai apoi să devii ferm. Odată lumea obişnuită cu stilul tău docil, te va lua peste picior când tu, aflat la n-şpea umlilinţă, te vei apuca dintr-o dată să strigi. Nu te va mai lua nimeni în serios.

Exemplele de mai sus sunt universal valabile. Odată ce eşti ferm pe poziţie din principiu, îţi va fi mai uşor în orice situaţie. Vei putea cu o mai mare uşurinţă să sari în apărarea unuia care e agresat pe stradă, vei lua măsuri atunci când cineva e buzunărit de ţigani în tramvai şi, nu în ultimul rând, nu vei mai putea fi păcălit de tot soiul de politicieni făcuţi la apelul bocancilor, în campania electorală.

Dar atâta vreme cât unii sunt conduşi de şeful de la serviciu până şi în concediu, nu există nicio speranţă.

Anunțuri

8 gânduri despre „Până la ce unghi plecăm capul?

  1. ce este „umilinta”? opusul „mandriei”?E o tampenie sa iti doresti sa ai drepturi financiare egale cu seful,dar raspunderi mai putine.Hai sa muncim mai intai,apoi sa vedem ce face seful.Nu e treaba noastra daca e incompetent.In Occident,angajatii nu au treaba cu seful.Sindicate,insa,da.La noi ,liderii de sindicat sunt putred de bogati.Si corupti.

    Confunzi,nu are legatura capul plecat cu saritul in ajutor,cu dreptul la opinia publica…Politicienii ne mint fiindca ne e lene sa ripostam.Bombanim pe la carciuma,dar nu avem curaj sa iesim cu portavocea.

    • Intr-un fel ai dreptate, dar nu stiu daca ai simtit cum e sa ai un sef mai slab pregatit decat tine, care te pune sa faci ceva ce tu stii sigur ca nu-i bine, dar trebuie sa faci , n-ai incotro. N-am zis de mandrie, am scris despre demnitate. Nu am zis in niciun caz ca e musai sa fii nesupus, rebel fara cauza ori razvatitul de serviciul. Sau Gigi Contra. E vorba de a-ti apara punctul de vedere atunci cand stii sigur ca ai dreptate.
      Cu sindicatele, nu stiu cum, dar ai nimerit-o.

  2. La fabrica din Cehia, indienii sau canadienii nu au avut nici un cuvant de spus. Oamenii de acolo le-au spus clar si raspicat, de la inceput, ca patronii (reprezentantii lor) nu trebuie sa se bage unde le fierbe oala. La noi, in schimb, privatizarea a insemnat schimbarea raportului de forte in lupta pentru functii: romanii s-au batut intre ei ca chiorii si am fost incalecati de niste oameni fara valoare. Chiar barfa aceasta a dus la crearea unei imagini foarte proaste despre romani: necivilizati, nespalati, mizerabili, nepriceputi, corupti, hoti etc. Se putea si fara imaginea asta (sau macar fara exagerarile care au fost), insa toti cei ce au dorit functii s-au folosit de metoda improscatului cu noroi a altor romani.

    • Romanul e disperat dupa functii. E innebunit dupa putere. Dupa cum scriam si in finalul articolul, unii au ajuns intr-atat de obsedati incat tin sa-si controleze subalternii si in vacante, si in timpul liber, si in concediu. Unii pur si simplu nu pot sa lase puterea din mana.
      Bineinteles, toate asta au loc atata timp cat exista prosti care sa le faca jocul.

  3. Mi s-a intamplat. Insa ceea ce e ciudat este ca atunci cand mi-a „crescut” coloana vertebrala si m-am ridicat intru apararea mea, s-a rezolvat situatia, in ciuda faptului ca parea prea tarziu. Poate o sa povestesc despre asta, e o idee foarte buna de articol.

    • Si mie mi s-a intamplat la fel. Daca am stat pe picioare din prima, nesimtirea s-a mai estompat. In cazul altora insa, incalecatul s-a produs, ireversibil chiar.

  4. faceti-va sefi….Probabil d-aia nu evoluam,analizam ce face seful.Si ala,la randul lui,are un sef pe care il injura.Subiect inchis.
    Mircea Vladut are dreptate.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s