Drăcii din copilărie


Nu ştiu alţii cum sunt, dar cred că niciun copil n-a uitat să facă vreo trăznaie. Nu e, de asemenea, vreun om matur de astăzi care să nu aibă ce istorisi câte ceva de când era mic, aşa cum frumos povesteşte Simona Tache în drăgălaşul ei articol.

Geamuri n-am spart, dar nici locului nu stăteam. Alergam ca un descreierat şi prin faţa blocului, şi pe la ţară, atunci când în vacanţa de vară bănănăiam vreme de trei luni (fără o săptămână) prin toate coclaurile şi pădurile Săratei-Monteoru. Acolo am şi furat cu bună ştiinţă, pentru prima şi ultima oară. Ce-am furat? Nişte ouă, de la Baba-Lina, vecina noastră, la care intram pe o portiţă făcută prin gardul dintre noi şi ea. Eram ceva neamuri, iar ea era singură, aşa că nici vorbă de bănuieli contemporane. Aşa era pe atunci, lumea era muuult mai curată la suflet. Dar să revenim la infracţiune. M-am furişat în curtea ţaţei Lina, cam când am crezut că a intrat in casă, mai spre prânz, şi m-am deplasat spre cuibar. Acolo am văzut ceva ouşoare proaspete, de-abia eliberate de poponeţele greu încercate ale găinuşelor. Nici una, nici două, bag mânuţa şi greblez două din ele. Vin repede cu ele acasă şi le las pe masă. Pe vremea aia n-aveam habar de fizică, de planuri înclinate nici atât, astfel încât în scurt timp ouşoarele cu pricina s-au rostogolit, au căzut pe ciment în bucătărie şi s-au spart. De atunci, din fragedă pruncie, am realizat că tot la muncă îmi va fi norocul, drept pentru care n-am mai furat nimic, niciodată, din acea zi.

Tot pe la ţară mergeam la pescuit. Ce pica pe gârlă: mreană, roşioară, dintr-ăştia mici. Într-o zi m-au apucat chinurile stomacului, dar unde să fugi? Până acasă făceam un an. timp în care îmi puteam schimba în mod ireversibil culoarea pantalonilor aşa că m-am hotărât să rezolv problema la faţa locului. Întrebarea era: cu ce definitivez lucrarea? Răspunsul mi l-a oferit natura, aşa că recomand tuturor celor ce se vor afla în situaţia mea să folosească cu încrederea frunza de brusture. Eficienţă maximă 100%.

Pe timpul ălălalt toate alimentele se găseau greu. Ouăle, de exemplu, mai ales că mai erau şi pe raţie. Într-o zi când veneam cu mamaia de la Alimentară, în faţa noastră mergea o tanti cu o sacoşă. M-au apucat pe mine dansurile şi jocul de glezne şi am lovit sacoşa femeii cu picioarele. Aşa, fără niciun motiv. Drept pentru care i-am spart tantilei câteva ouă, iar aceasta de supărare nici măcar n-a mai avut răbdare să îi plătească mamaia ouăle, şi a plecat bombănind.

Acestea, dragi prieteni, sunt câteva din drăciile şi prostiile pe care le-a făcut subsemnatul în frumoasa lui copilărie. Mai sunt multe altele, dar vă plictisiţi cu siguranţă, căci blogul nu e un loc unde se scriu cărţi. Dacă aveţi şi domniile voastre amintiri de prin copilăriile din dotare, puneţi degeţelele pe tastatură şi scrieţi ce vă amintiţi cel mai frumos şi năzbâtios din cea mai frumoasă perioadă a vieţii.

Anunțuri

14 gânduri despre „Drăcii din copilărie

  1. Eu ma certam cu toata lumea. Hm, se pare ca nimic nu s-a schimbat. =))))))))))) Glumesc.
    Am fost cuminte. Parintii mei spun ca atata cusur am avut: nu voiam deloc sa mananc! In rest, nu stricam, nu dispaream, si eram ascultatoare in general.
    P.S. : M-am mai batut cu frate-miu, dar nu pot detalia in fata unui asa un public distins. 😀

    • Erai asa cum esti si acuma: o finuta si o cumintica 🙂 Dar nici prea cuminte nu-i bine. Un copil prea cuminte e bolnav, are el ceva, deci trebuie sa faca cat mai multe prostioare pentru ca onor parintii lui sa nu-l creada bolnavior 😛

      • Am recuperat anul trecut si acum 2 ani. Da’ aia e prostie, cred ca-i din alta poveste. 🙂

  2. Nu prostioare, prostii mai mari decat mine. Dar in sensul in care mi-am f*tut viata aproape, nu adica a fost ceva jucaus, simpatic si inofensiv. 😀

  3. Am auzit o vorba: „copil cuminte si baba frumoasa nu exista”.
    Mi-ai amintit de pescuitul din copilarie. Ce bucurie era cand prindeam ceva! 🙂

    • Eu stiu cel putin 2 babe care arata destul de misto: Jane Fonda, (73 ani), si Sophia Loren, (77 ani):

      (Mie personal imi place mai mult Jane Fonda. Poate pt. ca e si un pic mai tanara totusi, cine stie…cred totusi ca e din cauza de marime de sani si buze, care mie mi se par cam exagerate la Sophia Loren.)

    • Plus nu mai zic de regretata Gloria Stuart, (care a murit recent chiar la 100 de ani), si iubita mea Betty White, (88 de ani), de care chiar ca sunt oarecum indragostit, atat cat imi permit eu sa fiu indragostit de vreun actor…pe ea o iubesc constant si mai mult decat pe Al Pacino zilele astea…pe el efectiv nu il suport decat tanar, la nivel de maxim 37 de ani in Bobby Deerfield…ca sa vedeti in ce hal de nerecunoscator sunt cand e vorba chiar de cineva fata de care am avut crush serios cand aveam 13 ani !

      Dar nu e vorba numai de actori de Hollywood. Adica mie chiar imi plac cum arata multe femei mai in varsta, ma simt total in largul meu in jurul lor, chiar imi vine sa le tin de mana uneori, multe mi se par chiar f frumoase. in orice caz mie femeile in varsta mi se par mult mai frumoase decat barbatii in varsta. Chiar ma intreb cum e chestia asta pt. persoanele de sex feminin, daca si lor li se par babele mai frumoase decat mosii, asa ca medie generala. Uite ca nu am intrebat asta pe nimeni niciodata. In general la barbatii tineri, stiu ca gusturile mele coincid de multe ori cu ale multor persoane de sex feminin, dar asta mi se pare usor de inteles. Eram curios daca e la fel re. oamenii mai in varsta.

    • Pai si la mine era la fel, daca printream trei intr-o zi, eram tare. Imi placea sa-i tin in borcan, dar pana la urma tot mureau si ii mancam.

  4. Eu, care ma straduiesc de cateva zile sa-mi fac pofta de mancare, astfel incat sa-mi vina vreo idee creativa re. ce altceva as mai putea sa mananc pe aici prin Norvegia in afara de conserve de ton/macrou in ulei/sos tomat, iaurt turcesc/norvegian, cascaval Jarlsberg/Norwegia, si pateu de ficat de porc/curcan de calitate industriala de masa, am incercat sa ma gandesc la cateva amintiri gastronomice placute din perioada copilariei mele pre 1989, si am reusit sa extrag o ocazie de a gusta sunca de Praga adevarata pe o felie de paine cu unt, si o ocazie de a manca icre de Manciuria tot pe o felie cu paine dar fara unt…chiar ca au fost bune, si nu am mai gasit echivalentul lor de atunci pe nici unde.

  5. P.S. Sa stiti ca metoda ganditului la lucruri placute de mancat din trecut chiar am impresia ca ajuta la dezvoltarea creativitatii, asa cum probabil l-o fi ajutat si pe scriitorul de origine franceza Marcel Proust…ma rog, nu indeajuns ca sa ii cumpar, fur, imprumut, sau citesc eu cartile desigur, dar asa, mai la modul general.

    Eu chiar ieri, de exemplu, am avut inspiratia de a-mi cumpara 200 g salam de capra plus o salata de fructe taiate in bucatele mici aflate intr-un fel de maioneza cu gust de frisca vanilata. Inca nu le-am gustat ca totusi nu mi-a fost chiar atat de foame, si m-am saturat cu un borcanel de branza de vaci si un bol de cereale tip musli cu lapte ieri, dar sper sa le gust si pe ele inainte sa nu expire.

    NU sunt la vreo dieta, nici macar nu ma uit prea atent la bani re. mancare, (desi ar trebui ca pana si pateul ala de ficat in cutie, si iaurtul, si conservele sunt destul de scumpe aici in Norvegia, nu mai vorbesc de cascaval), dar efectiv mie personal efectiv nu mi-a fost pofta de nimic deosebit de mancat de destul de multa vreme, si chiar in general nu am fost asa pofticios decat ff rar spre vreo mancare anume, si nu stiu de ce, o fi ceva anormal.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s