Just older


Cu un an mai în vârstă. Nici mai mult, nici mai puţin. De fiecare dată când peste tine trece un an, capeţi ceva în plus. Poate insesizabil după doar un an. Poate după cinci, sau zece. Dar adunaţi la un loc, aceşti ani reprezintă o avere, poate cea mai de preţ.

Câştigul, dragi prieteni, constă în experienţa de viaţă. Cu ea ne alegem odată cu trecerea timpului. Devenim mai înţelepţi cu trecerea timpului, mai calculaţi, poate şi mai calmi. Bineînţeles că nu pentru oricine e valabil. Trebuie să existe şi o bază pe care evenimentele vieţii să se aşeze, să se sedimenteze sub forma unor amintiri, sub formă de istorie nescrisă chiar, totul pentru a te ajuta mai departe. Cei mai multi dintre noi constată odată cu trecerea timpului oareşce înţelepciune în plus, în orice caz o atitudine mai matură în comparaţie cu anii trecuţi.

Eu unul, când dau câteodată timpul înapoi, mă bufneşte râsul. Mi-e ruşine de felul cum gândeam acum 5-6 ani, nemaivorbind de perioada din urmă cu un deceniu. La două decenii de viaţă eram încă un copil, ce să mai discutăm de maturizare. Aşa va fi şi în viitor, când cu siguranţă mă voi uita înapoi în timp schiţănd un zîmbet uşor gândindu-mă la cât de novice eram cu ceva ani în urmă. Nu mă simt, totuşi, suficient de serios. N-am vrut să spun „matur” ori „copt”. Una din acestea măcar, aş fi, poate. Dar nu mă văd ca fiind bărbatul sever, încruntat, împovărat de seriozitate. Nu. Folosesc încă multe diminutive, îmi place să mă joc, să râd, să fac glume ce-ar putea fi catalogate drept infantile (dar nu de prost gust) 🙂 Dar nu îmi displace deloc postura. Şi n-aş vrea să mă schimb.

Auzeam deseori oameni spunând că în suflet au râmas copii. Mi-era frică de asta, căci mă gândeam că eu n-o să reuşesc, că o să mă maturizez, dar într-o formă urâtă. Până acum e bine. Nu mi-am pierdut toată partea de copil din mine, a mai rămas ceva. Până la urmă, bărbaţii sunt nişte copii mai mari, nu? Doar atât, a mai trecut un an. Sunt doar ceva mai în vârstă.

Anunțuri

19 gânduri despre „Just older

  1. Nici nu e bine sa nu mai fi copil. Si mie imi place sa ma maimutaresc
    😀 O fac de fiecare data cand am ocazia si ii iubesc pe cei in compania carora ma pot maimutarii in voie 😀

  2. Mie nu mi-a atat de suflet sau creier, ca alea se matureaza sau se sclerozeaza si fara vreun efort deoasebit din partea mea, mie mi-e totusi si de faptul ca acum gafai mai mult daca urc 3 etaje decat acum 10 ani, plus ca ma gandesc cu groaza cum o sa fie cand imi va aparea vreun rid. In special alea de la coltul ochilor mi se par de-a dreptul ingrozitoare daca nu te cheama George Clooney. Parul, daca mai exista, se poate vopsi, dupa cum am observat de la dl. Tom Cruise in ultimul film Knight & Day, film in care efectiv a trebuit sa ma focusez pe parul lui ca sa nu-i vad fata care incepe sa imbatraneasca in ciuda chirurgiei/chirurgiilor estetice pe care probabil si le-a facut deja. Si nici n-a implinit inca 50 de ani ! Abia la vara !

  3. Fara cel care erau cu ceva timp in urma, Looloo-ul de acum n-ar exista. 🙂
    Nu are de ce sa-ti fie rusine pentru ceea ce ai fost. Dimpotriva, asta inseamna o schimbare pozitiva, altfel ar fi stagnare.

    • Cu siguranta ca asa este. Dar poate n-am fost eu foarte exact, am vrut sa spun mai mult ca ma amuya cel ce eram acum mai multi ani. Insa asa cum am scris si in articol, experienta vine adaugand an dupa an.

  4. Eu nu fac parte din aceeia care cred ca oamenii adulti (adica peste 25 de ani, cand se termina procesul de maturatie a creierului), se imbunatatesc cu varsta. Exista, intr-adevar, o fereastra de functionalitate optima, intre 25 si 27 de ani, dupa care a spus si la BBC ca incepe ateroscleroza, inclusiv cerebrala. (Femeile sunt ceva mai protejate de niste chestii beneficiale hormonale legate de nasteri un timp, si chiar si cele care nu au copii sunt un pic protejate de estrogeni mai mult decat barbatii.)

    A propos de hormoni, uneori, in anumite clipe, ma gandesc cum ar fi fost oare daca m-as fi nascut transsexual. Cred ca e destul de greu. Am cunoscut eu o data un baiat din asta in Romania, dar avea chiar o viata destul de amarata deoarece chiar el insusi se identifica oarecum ca fiind „nebun”, incercase sa se omoare de mai multe ori, avea si probleme cu luatul de hormoni total aiurea fara a urma sfatul vreunui medic, lua si droguri, etc…desi definitia lui de nebunie nu coincidea cu definitia de nebunie pe care i-o acordasera proprii lui parinti care efectiv nu puteau accepta ca copilul lor nascut baiat ar fi putut sa isi doreasca atat de profund sa fie si sa si devina fata, si efectiv incercau ba sa il interneze la psihiatrie, ba sa ii descante, ba sa il exorcizeze, orice au incercat sa-i faca si tot nu a mers…

    http://en.wikipedia.org/wiki/Transsexualism

    De fapt, in sinea mea, daca tot a venit vorba de imagine de sine oarecum aici, in topicul asta, eu cred ca, mai curand decat transsexual, as fi vrut de fapt si de drept sa arat ca un super-model de tip androgin ! (Va rog sa luati in seama ca Mircea Vladut, cu postul lui despre impodobitul bradului de Craciun, e de vina ca m-a facut sa-i gasesc pe astia pe You Tube !)

    Ala din minutul 1:24 e demential, dupa parerea mea, si efectiv, chiar daca unii pot avea reactii neplacute, sau poate de gen, „ptiu, piei, drace !”, eu personal am evaluat videoclipul ca fiind PG-13.

  5. P.S. E total OK, Loopoo, daca vrei sa stergi ultimele astea comentarii ale mele, sau clipurile, NU ma supar, e absolut total OK daca crezi ca nu sunt potrivite re blog. Eu chiar ca o iau razna uneori, dar nu fac expres sa ofensez in mod troll-istic pe oameni, si efectiv NU am intentii propagandistice de genul asta.

  6. Asa, in general, ma gandeam, ca poate, intr-adevar, barbatii nu sunt atat de preocupati de cum arata exterior prea mult daca nu lucreaza ca actor sau model profesionist, si ca o preocupare ca asta poate e chiar descurajata ca fiind oarecum „superficiala”, deci oarecum nepotrivita, si de societatea mai larga. Desigur ca oamenii nu sunt papusi sau manechine, adica unelte de tip jucarie.

    Pe de alta parte pana si Apostolul Paul, cel cu problemele de etica, scria chestia despre „corpul ca un templu” care trebuie respectat si ingrijit, si eu, asa la nivel principial sunt de acord cu el, plus cu expresia aia mai veche oarecum mai „nazista”, (sorry…stiu ca nu e chiar asa, dar stiu ca a fost si mis-intrebuintata in mod politic propagandistic uneori), „mens sana in corpore sano”.

    De fapt, am citit pe wikipedia, ca aceasta expresie in lb latina, folosita prima oara de poetul Juvenal intr-o Satira, de fapt initial avusese oarecum intentia de a ironiza obiceiurile romanilor antici de a se ruga la zeii lor pt tot felul de chestii, inclusiv, materiale, si voia sa le spuna romanilor vechi ca macar ar putea sa se roage si ei doar pt o minte sanatoasa intr-un corp sanatos, ca asta macar poate fi util decat sa se roage pt un palat nou sau o careta noua sau o toga de brand de lux de ultima moda…LOL ! (si pe urma expresia a fost preluata chiar ca motto serios de catre unii care erau interesati de pedagogie, apoi chiar de armata prusaca, si tot asa…fiind de fapt folosita ca motto in zilele noastre, printre altii, si de echipele atletice ale faimoasei Universitati Technion din Israel, universitate unde s-au format atatia castigatori ulteriori de Premii Nobel cat se poate de adevarate si de serioase !)

    …ce sa fac..incerc si eu sa-mi fac curaj si sa ma simt si eu mai putin vinovat in timp ce-mi mai aprind o tigara ! (Si ieri seara, indemnat de Loopoo, am mancat chiar si friptura de porc !)

    Dar cred ca asa in general este normal, indiferent de sex sau oricat de comun am arata, cum de fapt aratam majoritatea cred eu, (ca in realitate ff putini arata cu adevarat hidos sau extraordinar de frumos, mai bine zis aproape perfect simetric proportionat exterior, prin urmare usor de observat vizual pt orice lenes), sa avem din cand in cand ingrijorari si re cum aratam la exterior si re deteriorarea corpului pe masura ce imbatranim, mai ales in conditiile inevitabile de competitie sociala pe resurse si re reproducere de specie, si, in final de proprie integritate fizica re propria noastra supravietuire, pe care, dupa parerea mea, o datoram macar pe aia creatorilor nostri (parintii, eventual si cuplul concubinilor originari D-zeu + mama Natura), daca sa fim si fericiti si bogati si cuminti si realizati nu putem sa fim chiar toti in stare !

      • Nu a fost asa de scumpa ca era reducere de Craciun. Dar am mancat-o efectiv goala cu paine si am baut un ginger-ale, (e un fel de suc cu ghimbir, habar n-am daca se gaseste si in Romania, nu beau prea des ca e dulce dar ieri am avut chef). Totul, adica masa de aseara cu friptura, niste paine si sucul m-a costat estimativ cam 10-12 Euro (acasa la mine, nu la restaurant, desigur).

  7. Imi place ca te mandresti cu faptul ca nu esti matur, sau serios, sau cum ai mai zis. Sunt de parere ca toti ar trebui sa ramanem copii in suflet, pentru ca exista o intelepciune a celor mici pe care ratiunea omului „mare” nu o poate cuprinde, insa pe care ar trebui sa si-o doreasca.

    • Din tot sufletul imi doresc sa aflu un exemplu de intelepciune de copil mic…deoarece macar asa eu care sunt efectiv in mod real mai retardat re maturizare personala as putea gasi ceva de care sa ma agat ca sa pot sa-mi justific amanarea planurilor de maturizare in continuare la care ma simt si eu, totusi, obligat acum ca am trecut de 30 de ani si in sfarsit m-au dat si parintii afara din casa sa-mi castig chiar aproape singur painea (singur singur cred ca nu voi reusi niciodata, ca inca si acum mai primesc diferite ajutoare financiare, desi le zice cadouri de Craciun, de aniversare de relatie, plus nu mai zic ce sug si de la contribuabilii norvegieni cum am mai supt si in trecut si de la alti contribuabili…si, desi ma simt usor vinovat, de fapt recunosc ca-mi cam place.)

      Dar daca as gasi vreun motiv de a ma agata in continuare de regimul dictatorial despotic al copilariei, (cu mine ca sef desigur, la fel ca majoritatea copiilor din lume), eu mi-as mai amana planurile de maturizare care in momentul actual la mine se intind pana la deadline-ul 2015, cand mi-am zis ca, totusi, la implinirea varstei de 35 de ani este cazul sa zic si eu ca ma pot numi adult tanar, si aveam voie sa ma si insor, etc…dar e total OK sa mai prelungesc cativa ani daca e OK sa ramanem copii pt vreun motiv util si etic cat mai mult…numai ca nu am stiut eu sa il gasesc pana acum.

      NU fac misto. Chiar NU stiu vreun secret al intelepciunii posibil ascunse sau pe fata al copilariei. Si daca il stie cineva, indurati-va sa mi-l spuneti si mie. Voiam doar sa precizez ca, din punctul meu de vedere, inocenta, desi o calitate deosebita si nemaipomenita a copilariei, poate chiar binecuvantata in unele cazuri, NU inseamna TOTUSI intelepciune, dar este posibil sa ma insel, si este, in plus posibil sa existe si alte caracteristici ale copilariei care pot reprezenta avantaje pt a ramane la aceasta varsta timp cat mai indelungat, fie ca sunt legate de intelepciune sau nu, si nu le stiu eu. Deci chiar doresc sa aflu.

      • Pai asa cum se cauta secretul tineretii vesnice, cred ca n-ar strica sa-l aflam si pe cel al intelepciunii, tot vesnice daca se poate.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s