Până unde?


Dacă tot am mai încheiat un an şi începem unul nou, m-am gândit să scriu despre ceva ce mă frământă de ceva timp. Despre progresul tehnologic.

Până acum o sută şi ceva de ani omul a cunoscut progresul lent. Mă refer la ultimii două mii de ani, că ce-a fost înainte se cunoaşte puţin sau foarte puţin. Primele motoare cu aburi au apărut prin secolele 17-18, prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în secolul 19, iar telecomunicaţiile au prins viaţă, la fel ca şi imaginile filmate, pe la începutul secolului 20. Toate bune şi frumoase, acestea sunt descoperiri ori invenţii fără de care astăzi nu ne-am concepe viaţa. Dar în ultimele două decenii progresul tehnologic a căpătat viteze cosmice.

Dacă prin anii 70 a avea un televizor era un lux pentru majoritatea locuitorilor planetei, acum avem câte unul în fiecare cameră. La începuturile muzicii imprimate pe suporturi se ascultau melodiile vremii la patefoane, cutii muzicale iar prin secolul 20 a apărul şi banda magnetică, ce a ţinut capul de afiş al înregistrărilor audio şi video până pe la începutul anilor 90. Ei, de aici a început accelerarea producţiei în materie de tehnologie. Acum putem stoca într-un pătrăţel de plastic mii de melodii la calitate ultraridicată, faţă de cele câteva melodii înregistrate cu fâşâituri pe discurile de vinil. Televiziunea a ajuns la calitate High Definition, fără de care nu mai putem şi pace! Transporturile de azi te pot duce în orice colţ al lumii în mai puţin de o zi, iar bătrânul telegraf e mort şi îngropat, la fel ca şi scrisorile de dragoste, înlocuite de poşta electronică ori de mesajele trimise cu telefonul mobil.

Nu mă împotrivesc progresului, e binevenit şi mult aşteptat, dar parcă multe din lucrurile de altă dată au fost înlocuite azi cu altele fără farmec. Una era o scrisoare de dragoste, parfumată eventual, şi cu totul altceva e un sms cu mesaj siropos copiat de pe internet. La televizor avem peste o sută de postui, iar la majoritatea nici nu ne uităm. Chiar şi mâncarea şi modul de a o prepara s-au schimbat, azi mâncăm pe fugă, prost şi nenatural.

Toate acestea duc la puturoşenie, obezitate, comoditate şi ajungem pe bună dreptate să ne uităm înapoi în trecut, începând să ne dorim ba să călătorim în timp, iar dacă ştim bine că asta nu e posibil, măcar să avem câte un obiect vintage care să ne amintească de acele vremuri în care tehnologia nu galopa cu viteza luminii.

Anunțuri

15 gânduri despre „Până unde?

  1. Cred că ai dreptate, prea ne grăbim, iar graba strică treaba de cele mai multe ori. Mai ales la partea cu televizoarele și cu mâncatul, păi pe vremea bunicilor mei masa era ceva sfânt, cu rugăciune, cu trei feluri, fiecare aștepta după ultimul să termine supa, de-abia apoi se punea felul următor. Astăzi nu mai știe nimeni de mese în familie, de povestiri de grup sau de alte lucruri.
    Păcat…

  2. Io am inteles din ce ai scris mai sus ca iti pare rau dupa c.d.c Wabco (care stiai sa le repari de la un maestru) si ca nu prea iti convin astea noi.

  3. Nu stiu daca progresul duce la puturosenie, mancarea poate 😀 Cu atat mai mult cu cat (se pare) acum 4 000 d ani eram mai destepti decat acum. Uite colea la piramide si la Sfinx (care de fapt cica ar avea 12 000 d ani vechime si nu 4 500 asa cum se credea initial).

    • Pai duce si progresu, bre, caci acum totul e automatizat: lifturi, benzi transportoare, scari rulante. Inainte omul mergea cu calul sau cu corabia, acum pune poponeata in masina si se trezeste la destinatie mai obosit decat daca ar fi mers pe jos. Poate exagerez un pic, dar stii bine ca suntem o tara de obezi si sedentari (eu unul ma simt 🙂 )

    • Unde scrie ca acum 4000 eram mai destepti decat acum ? Chiar as fi curios. deoarece pana acum stiam doar ca IQ-ul oamenilor in general creste de la generatie la generatie, mai dinamic in tarile in curs de dezvoltare si usor mai lent in cele deja dezvoltate, cf efectului Flynn, dar e adevarat ca acest efect nu a fost masurat si observat decat de o vreme relativ de mica de timp si chiar ca poate nu avem de unde sa stim despre oamenii ce traiau acum 4000 de ani…desi probabil ca Flynn, cand si-a inventat efectul o fi facut calculele corespunzatoare care sa acopere si aceasta posibilitate…dar mi-a fost lene sa verific, plus ca eu nu ma pricep la matematica asta de nivel mai complicat…de aia intrebam, ca m-am gandit ca poate ca au descoperit unii o chestie noua si pot sa aflu si eu despre ea fara sa ma chinui !

      • Pai am scris si in articol, nu stim mare lucru despre ce era acum mai bine de 2000 de ani, asa ca nu putem decat sa presupunem ce era atunci.

  4. Sa stii ca postul asta mie mi-a dat de gandit in mod autentic auto-critic re nivelul meu de intoleranta fata de nostalgiile atator de multi oameni, mai ales in lb romana, desi sunt sigur ca nu numai, fata de secolul XIX. Cred ca e din cauza ca poate presimt deja, in mod anxios, re ce naiba o sa se intample cand mai multi oameni or sa inceapa sa aiba nostalgii dupa secolul XX !

    (Zau, cred ca e ff important sa poti sa-ti faci auto-critica, chiar si daca impus si de forma in anumite cazuri, ca macar sa te obisnuiesti cu ideea ca este, totusi, destul de utila, chiar si daca e facuta in mod nesincer, desigur, nu la nivel exagerat, mai ales daca e chiar sincera.)

    Eu am avut un profesor caruia ii placea istoria o data si el ne-a spus, (cred ca am mai scris chestia asta si pe blogul lui Mircea Vladut), ca el crede ca secolul XIX a fost caracterizat mai mult prin patologie de tip isteric…pai cred si eu, ca doar stiau/presimteau ce-i astepta pe toti in secolul XX, plus venirea industrializarii pe capul lumii…pe cand secolul XX a fost secolul paranoiei…iar, imi dau seama destul de bine de ce…si eu am indraznit sa duc ideea mai departe, opinand ca secolul XXI este poate secolul patologiei de tip borderline, cea cu mecanism patofiziologic dinamic, cred eu, cu mari tangente legate de un posibil dezechilibru de nivel de intensitate/emfaza sado-masochist, (adica nu in sens de fie exagerat de ultra-sadic, sau ultra-masochist, ci chiar ca aducerea in proeminenta in mod exagerat, si uneori chiar distorsionat al acestui joc de ambe „laturi” existente la mai toata lumea)…nu stiu daca am dreptate, ca efectiv astea sunt chestii pe care eu nu le inteleg bine nici la nivel de wikipedia, daramite sa-mi pot si permite sa-mi formulez opinii despre ele.

    Adica daca ar fi preferinta de jucat jocuri in parc, de exemplu, in secolul XIX s-ar fi preferat jucatul de-a caruselul sau de-a datul pe roata aia orizontala care se-nvarte, sec XX cel al toboganului, iar sec XXI cel al datului pe scandurica…LOL ! Zau, cred ca e posibil sa o fi luat-o razna, dar efectiv asa mi-a venit in cap chiar acum sa imi inchipui eu patologiile isteriei, paranoiei, si a celei borderline ! LOL ! Cred ca un psiholog adevarat din ala seriosul ar rade tinandu-se cu mainile de cap in acelasi timp daca ar citi ce am scris eu aici !

  5. Cred ca e vorba doar de aplicarea descoperirilor din secolele trecute si folosirea lor pe scara larga, pentru populatie, scopul adevarat fiind castigul. In secolul 20 nu prea s-au facut descoperiri la fel de importante ca teorema lui Pitagora sau numarul pi. In afara de mecanica cuantica si teoria relativitatii, nu cred ca au existat descoperiri care sa schimbe viziunea asupra vietii prea mult. La fel ca motorul cu reactie, inventat de Coanda care a fost pus in practica abia la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
    Si chiar daca IQ-ul creste, eu sunt de parere ca vom ajunge sa nu mai stim sa folosim roata. 🙂
    Mai exista un efect: traim intr-o lume imaginara din ce in ce mai mult.

    • 1. Re. lipsa de descoperiri importante, Noam Chomsky in octombrie 2011 la Oslo a fost de acord cu tine.
      2. Re. perceptia ca traiesti intr-o lume imaginara, ca adult, desigur, si fara sa o vrei in mod special, se cheama, am impresia, cf. wikipedia, derealizare, si poate surveni de la stress, inclusiv bombardament cu diversi stimuli senzoriali la un nivel la care nu esti obisnuit, sau pe care momentan nu ii poti tolera, uneori si de la lipsa de somn adecvat, atat cantitativ, cat si calitativ. Am patit-o si eu aici, in primele luni, in Norvegia, de la un nivel de anxietate nemaiintalnit de mine inainte vreodata, intr-un mediu care efectiv mi s-a parut total alien. Din fericire, mie mi-a trecut. Daca e de nivel sever si dureaza prea mult nu cred ca e bine, deoarece este, totusi, cf wikipedia, un simptom psihiatric.
      3. Sunt de acord ca nivelul general de stress zilnic este in mod real mai mare in Romania sau in SUA decat in Scandinavia. De asemenea, tulburarile de somn nu pot fi evaluate, deci nici tratate, daca sunt tratabile la fel de bine in Romania sau in Norvegia cum ar putea fi ele tratate in SUA, (desi nici acolo la nivel general geografic). Este destul de realist posibil, IMHO, ca in Australia sa existe situatia cea mai optima re stress relativ mai redus, nu asa de mult ca in Scandinavia, dar si investigare si tratament mai general competent adecvat al tulburarilor de somn superior celorlalte regiuni mentionate.
      4. Recomand in continuare romanilor care doresc sa emigreze din Romania pe termen mai definitiv decat doar la capsuni sa ia in consideratie si Australia, si efectiv fac aceasta recomandare in good faith si cat pot de sincer si la nivel de cat pot fi eu de expert in legatura cu astfel de recomandari, tinand totodata seama de realitatea ca am remarcat in mod factual empiric serios de-a lungul timpului ca rezultatul final al oricaror recomandari de-ale mele de nivel cat mai expert NU a dus la NICI un impact deosebit semnificativ benefic pe termen LUNG, fie ca aceste recomandari au fost implementate sau nu.

    • Sa nu crezi ca te laud, ca n-as vrea in mod gratuit, desi meriti cu prisosinta 🙂 , dar asa este precum zici. Majoritatea inventiilor au fost folosite in ultimul timp pentru castig. Bravo, Mircea!

      • Pai ce voiati sa nu se dezvolte economia de piata si sa ramanem in timpuri medievale sau in sclavagismul Egiptului Antic sau in habar nu am ce fel de structura nemodern comerciala pre-istorica in care s-a inventat faimoasa roata…de fapt am cautat, prima roata inventata se considera ca provine din timpul neoliticului, inainte de epoca bronzului, cam la anul 4500 BC (INAINTE de Christos), si era o roata de olar, deci e posibil ca a fost si ea folosita comercial…cine stie ? Agricultura exista deja de alte vreo 4000 de ani inainte, cf ce urme s-a mai gasit.

  6. Pingback: Evolutie tehnologica? « Opiniile mele

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s