De ce mă bloguiesc


Chiar, de ce? S-or fi întrebat oare, prietenii mei, de ce pierd eu zilnic timpul pentru a zămisli oareşce texte şi articole, pentru ca mai apoi să le fac citite pe marele www?

Păi poate c-am mai spus-o, mie îmi place să-mi mai dau şi eu cu părerea din când în când. Fie mai la mişto, fie serios, sunt român şi simt câteodată că e cazul să spun ce cred despre ceva anume. Şi scriu şi pe blog ce gândesc pentru ca şi alţii, mulţi, puţini să afle ce gândesc.

Aţi mai observat, desigur, că mai scriu şi câte o trăznaie. Asta din dorinţa de a face şi pe alţii să râdă, dacă se poate. Nu ştiu cât sunt de amuzant, dar cred că măcar câţiva din cititorii mei vor fi râs la câte o nerozie de-a mea de pe blog.

Îmi mai place să dau şi sfaturi, dacă mă simt în măsură, iar cel aflat în nevoie acceptă. E gratis şi o fac cu plăcere mereu.

Sunt câteva, scrise mai sus, din motivele pentru care scriu pe blog, şi o fac aşa cum v-aţi obişnuit cei ce mă ştiţi. Nu e greu de dedus că aşa cum scriu sunt şi în viaţa de dicolo de blog. Mai glumeţ, mai serios, mai înţelept (sau nu), mai coleric sau mai calm sunt şi în viaţa reală, şi deci şi în cea virtuală. Iar pentru că tot amân să scriu acest articol, uitat printre ciorne de mai mult timp, iată că azi a venit momentul şi pentru el, un moment deosebit, fiindcă acesta este cel de-al cincisutelea articol de pe acest blog.

Anunțuri

10 gânduri despre „De ce mă bloguiesc

  1. Felicitari plus urari de Sanatate pt a posta in continuare, deoarece mie personal chiar cred serios ca imi oferi, chiar si neintentionat, un grad de asa ceva cu ajutorul blogului tau, (si nu numai la nivel de amuzament intotdeauna util pt asa ceva, dar si probabil chiar real concret diminuator de anxietate prin a da click-uri in mod compulsiv pe blogul tau) !

    Eu nu am numarat la mine, chiar cred ca, probabil, prefer artistic sa fie la nivel de Fara Numar !

    • P.S. Eu am scris o compunere scolara pe blogul Amiutei re de ce scriu eu pe bloguri, cu o concluzie surpriza, (chiar si pt mine), exemplificata prin acest clip de inceput de film documentar cu adevarat dramatic, (care e gasibil in intrehgime in mai multe parti pe YouTube), despre diversi copii pierduti prin paduri:

      • …desi eu inca sunt in faza initiala de a-mi spune povesti singur ca sa nu-mi fie frica de unul singur, nu mi-am gasit inca animalele care sa ma ajute sa supravietuiesc si sa ma dezvolt acolo prin paduri pe timp mai indelungat, mai ales ca nu am talent artistic de dansat ca Mowgli, si nici nu ma aflu in India, ci in niste locuri chiar fara prea multe animale in afara de pasari si pesti, si nu prea am de gand sa ma duc mai la nord, ca am citit in ziare multiple warning-uri serioase ca ursii polari chiar sunt cele mai periculoase animale din lume, total neinteresate educativ decat fata de puii lor proprii, in nici un caz fata de oameni, pe care chiar vor sa-i dea de mancare la puii lor, la fel ca pe aceasta biata foca:

        http://www.dagbladet.no/2011/09/06/nyheter/innenriks/isbjorn/svalbard/17972405/

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s