Revoluție și reparație


Ca o completare a articolului precedent, aș vrea să scriu că mișcările sociale din aceste zile ar trebui să aibă ca efect completarea a ceea ce s-a obţinut în decembrie 1989.

Dacă şi atunci am obţinut ceva, trebuie să fim de acord însă că mai era mult de câştigat. Atunci am dobândit libertate: a cuvântului, libera trecere a mărfurilor, poibilitatea de a cumpăra orice din Vest, etc. Am mai primit dreptul la vot liber şi secret, posibilitatea de a fi ales într-o funcţie de Stat, posibilitatea de a primi educaţie în altă ţară. Dar multe mai erau de făcut, şi nu s-au făcut. Tot răul din comunism, toate metehnele rele cu care ne învăţase regimul Ceauşescu trebuiau să fie tăiate de la rădăcină. Din păcate cei ce ne-au condus după ’90 n-au ştiut, n-au putut sau n-au vrut să construiască o nouă Românie de la zero.

Asta trebuie acum. Să se facă ce nu s-a făcut acum două decade. Să se completeze şi să se adăugească capitolele României.

Anunțuri

9 gânduri despre „Revoluție și reparație

  1. Cei ce au condus tara dupa 89 au fost tot cei care aveau old school-ul in sange (respectiv scoala rusesca). Sa fim seriosi cu toata aceasta parada jalnica care nu se mai termina odata. Mi-e sila de circul in care s-a transformat „reforma sanatatii” -sa nu uitam de unde a pornit totul. Javrele politice deabea au asteptat sa vada o mana de oameni stransi in centru si au inceput campania. Si bezmeticii aia de-si duc copii la miting, ce vor? Ca daca ii intrebi, peste 90% habar nu au. Nu il vor nici pe ala nici pe alalaltu. Pai atunci ce mai cauta acolo frate? Daca nu stii ce vrei stai cuminte acasa pana-ti vin idei. Unii vor jos taxa auto, altii sa legalizeze marijuana, altii sunt cu poezia, altii cu Chuck Norris. E o baiate de joc care deja nu mai are legatura cu politica si incepe a denatura in anarhie. Toata lumea vaneaza bataile jandarmilor uitand ca acestia sunt functionari ai statului pe care prea putin ii intereseaza cine e presedinte. Sunt unii mai destepti care striga ca vor libertate, ca si termen generic. Pai nu ai libertate? Numai faptul ca poti merge in strada si striga pana ramai fara voce inseamna libertate. Toata lumea injura pe cine vrea dupa cum ii vine la gura -asta nu e libertate? Mai vine si ametitul ala de Crin, ieri la arc, sa zica „eu nu va promit mariri de salriu, eu nu va promit mariri de pensii, eu nu va promit… dar impreuna vom lupta…” pe masa o sa o luptam impreuna. Si banii ii impartim tot impreuna? Ca zice ca nu ne promite treaba asta… Pai daca nici macar bunul simti sa imi promiti nu-l ai, ce mai cauti tata la microfon??? Lasa pe altul care are tupeu sa ne minta frumos, ca si asa romanul s-a hranit cu vise de 20 de ani incoace. Cand vreodata ne-a fost noua bine? Cand la noi au umblat cainii cu covrigi in coada? Va zic eu ca nici urmatorii si nici urmatorii nu vor face nimic inafara de furtisag pentru propriul interes. Mi-e sila si m-am saturat. Mi-e dor de ziele cand injuram vazand-o pe Bianca Dragusin, pe vrajitoare si pe Monica Gabor la TV.

    • Aia cu nu va promit nimic am vazut-o si eu, si m-am gandit ca acuma a inceput perioada aia in care nu se mai promite nimica, pentru ca acuma suntem fair, suntem corecti, nu mai propunem nimic 🙂
      Dar altcineva trebuie sa vina, pentru ca michimausii de Ponta si Antonescu inca n-au priceput ca lumea le da muita si lor 😀

  2. Hai ca esti simpatic dand astfel de indicatii unor angajati bugetari ! „Sa se faca !” LOL ! Zau, asa eram si eu cand am venit in Norvegia si am inceput sa lucrez pt o corporatie subventionata de stat. In sinea mea aveam la inceput numai ganduri din astea pe modelul „Sa se faca !”, uitand COMPLET ca absolut toti angajatii care au salariu primit din buzunarele concetatenilor, (in Norvegia, in mod special, total nebazat pe vreun indicator de productivitate sau de calitate, si negociat, in plus, cu forta, de catre sindicatele oamenilor muncii cu putere a la Jimmy Hoffa fata de Ministrul Finantelor si Parlamentului norvegian raspunzatori de bugetul statului), sunt cei mai recunoscut lenesi si incompetenti posibili angajati din intreaga lume, in general indiferent de domeniul de activitate, desi pe polticienii din tarile democratice obisnuite mai ai totusi posibilitatea sa ii motivezi sa para mai harnici periodic si chiar sa devina temporar competenti re propria imagine si comunicare cand vine vorba de alegeri, ca totusi ei nu au joburi pe viata, asa ca majoritatea celorlalti angajati bugetari ai lumii. Pai CINE sa faca ce iti doresti tu ? Singura ta sansa „sa se faca” ceva posibil concret este sa devii tu ala care o face, ca precis ca nu o sa o faca nici curentul nici viitorul angajat de stat raspunzator pe domeniul respectiv fie la nivel de executant, fie la nivel de manager.

    • La nivel de Romania politicienii nici macar nu au sansa sa para mai competenti pe domeniul lor de activitate, chiar daca si-ar dori-o din cand in cand inainte de vreo alegere, deoarece consultantii politici competenti sunt si ff putini, si sunt si ffff scumpi si sunt particulari si nici nu-i poti santaja usor sa te ajute in mod competent si/sau eficient daca ii alegi sau ii platesti sa lucreze pt tine ca poltician doritor sa pari mai competent si eligibil, si nici nu poti conta pe loialitatea lor, (chiar daca ti-au fost o data prieteni, vecini, iubiti, colegi de munca, de clasa, de armata, sau chiar daca ati mancat impreuna din acelasi blid in vreo inchisoare pt dizidenti in anii activismului pre-politic profesionist). Nici NU e recomandabil, de altfel, ca politician profesionist, sa iti alegi consultanti politici printre amici sau cunoscuti, ca tocmai atunci au sansa mai mare sa isi permita sa fie lenesi si/sau disloiali fata de tine !

  3. Ideea cu continuarea a ceea ce s-a inceput in ’89 mi se pare foarte buna. S-ar putea sa ai dreptate, depinde de cum vor evolua evenimentele.
    As mentiona ceva despre libertatea cuvantului. Poti sa vorbesti cat vrei, dar daca nu te baga nimeni in seama degeaba vorbesti. Sau daca in timp ce vorbesti, langa tine ambaleaza motorul o masina.Sau daca in timp ce vorbesti, mai apar inca o mie de oameni care vorbesc si ei fara intrerupere. Adica libertatea cuvantului a fost si nu a fost.

    • Pai libertatea cuvantului nu inseamna neaparat ca cineva iti garanteaza si microfon, si spatiu de emisie, si nici nu e o garantie ca te vei face inteles ori ca te va crede cineva. Aici tine de cel ce doreste sa-si exprime niste pareri, libertatea cuvantului insemnand doar ca nu vei face puscarie ori ca nu vei lua amenda daca-ti spui parerile civilizat.

    • Sunt de acord. Eu personal am adesea impresia ca vorbesc de unul singur (si nu numai pe bloguri, unde acolo cam asa e, oricum, dar si in real life, la sedinte, de exemplu, chiar la maniera de raspuns daca mi s-a adresat cineva mie cu vreo intrebare directa, ca altfel nu iau eu cuvantul aiurea…se observa ff clar cand incep eu sa rostesc o propozitie, cum ochii tuturor incep sa isi piarda focus-ul, unii incep sa-si verifice ecranele telefoanelor mobile, etc, chiar daca tot ce faceam era sa raspund la o intrebare in mod constiinicos cum fac eu de obicei, recunosc, in fraze cam lungi si usor tangential off-topic.)

      • P.S. Deoarece abia ff recent mi-am dat seama ca in cadrul corporatiilor subventionate de stat cu organizare administrativ-functionala ff de ultima ora de tip biro-adhocratic, (deci nici rigid birocratic, nici flexibil adhocratic, ci mixt, care e atat de recent inventat incat nici nu are un model specific recomandabil, ci trebuie in permanenta creat si optimizat din zbor, cel in care lucrez eu momentan semanand, IMHO, cu niste farfurioare care se invart tinute in varful unor betisoare tinute de un jongler artist chinez expert, in timp ce pe acele farfurioare mai exista si niste mingiute ca de ping pong care sar in sus si in jos, desi desigur, numai in mainile unui chinez jongler expert antrenat la TV, si nici macar om, ci doar desen animat, ar putea functiona asa ceva, si numai pt cateva secunde desigur, ca risca sa ameteasca copii privitori sau sa li se faca greata), deci, deoarece mi-am dat seama ca una din atributiile mele de serviciu despre care habar nu aveam, (deoarece recunosc ca nu am stat sa citesc concret lista atributiilor mele de serviciu, desi am fost sincer sfatuit sa o fac de la bun inceput de un coleg mai in varsta cu mare experienta de lucru in diverse sisteme organizationale corporatiste succesive care au aparut de cand s-a terminat razboiul al 2-lea mondial in Norvegia, de cam atunci de cand, in sfarsit, a trebuit si Norvegia sa inceapa sa faca ceva acolo mai de ochii lumii, macar pe organizatie de firme si corporatii subventionate de stat, ca sa-si poata imbunatati imaginea globala, in vederea descoperirii ulterioare planificate pt o idee mai tarziu a petrolului, astfel incat sa poata sa-i faca pe toti posibilii interesati de viitoarea cumparare a acelui petrol la preturi non-UE, non OPEC, sa uite ca patinatoarea Sonja Henie avusese potretul lui Hitler acasa la ea pe pian, chiar si cand deja rezistentul norvegian dizident faimos Max Manus incepuse sa devina mai larg cunoscut si in afara cartierului unde a locuit conspirativ pe vreme razboiului la Oslo, si sa o prezinte pt vanzare mai bine pe dna Liv Ullmann, ca fost exploatata trista de sotul suedez abuziv Ingmar Bergman din mainile caruia trebuie neaparat salvata), deci am aflat ca printre aceste atributii se afla si cea de a face poltica, drept urmare acum am inceput sa citesc de zor de pe wikipedia sa ma pun la curent cu diversele sisteme politice care au existat de-a lungul istoriei in lume, si sa imi caut si colegi norvegieni cu experienta de poltica norvegiana ca sa imi aleg un role model dupa placul meu si cf intereselor mele, (din cauza ca acel coleg mai in varsta a trebuit sa se pensioneze, existand deja, dupa cate am remarcat, destul de multi alti colegi din ce in ce mai interesati sa ma ajute in sens educativ politic pe mine personal, si sa mi se ofere ca role model in acest sens, deoarece asa le-a ordonat si seful nostru, Apollo, al carui protejat sunt in continuare, de cate ori isi aduce aminte ca are nevoie de mine, plus ca au remarcat si ei deja ca eu provin dintr-o tara mai inapoiata re dezvoltarea politicului non-totalitar, si care nici pe ala nu a reusit sa il implementeze ca lumea, asa cum au facut, de exemplu, germanii cultural istoric dragi atator norvegieni, cartea cea mai promovata ca fiind de succes din aceasta clipa avand numele Min Kamp, titlul ei fiind considerat o aluzie deosebit de ironic rafinat de fina, ea reprezentand o autobiografie in 6 volume a acelui autor care s-a luptat psihologic cu faptul ca a fost bagat in seama de mai putini oameni decat dorise el pe cand era student la Facultatea de literatura, si acel autor, totusi, in ciuda tuturor adversitatilor din anii post descoperirii petrolului in Norvegia, reusind sa ajunga sa faca parte din echipa scriitorilor profesionisti de fictiune si poeti consultanti la echipa teologilor si traducatorilor care au lucrat in ultimii 12 ani la traducerea modernizata a Bibliei norvegiene, care, nici in versiunea veche nu incepea cu „La inceput a fost cuvantul”, ci cu „La inceput a creat D-zeu cerul si pamantul”, desigur, ca sa fie mai practic sa fie prezentata si inteleasa de niste fosti pagani care nu stiau decat mitologie simpla obisnuita de tipul „zeul X a fost cel care a facut cerul si pamantul”), dar eu fusesem atent si mai inainte la felul in care actiona acel coleg ff experimentat mai in varsta cand trebuia sa ia cuvantul la sedinte, desi evita cat putea acest lucru si el: el vorbea pe un ton ff scazut si lin-linistitor-adormitor, neraspunzand nici el direct la vreo intrebare concreta ci incepand sa spuna povesti din trecut despre baietei si fetite care au trecut prin momente grele, insa le-au invins si au devenit fericiti, si am remarcat ca cei care ii pusesera intrebarea se linisteau incet incet in legatura cu vreo posibila curiozitate, uitau si ce voisera sa il intrebe, nici nu mai conta subiectul, ci doar se simteau cu totii mai bine…ce bine ar fi daca as fi si eu in stare de asa ceva…dar eu sunt de genul care doreste sa raspunda constiincios si sa si ofere cat mai multa informatie posibil ajutatoare printre randuri, vorbind si cu un ritm mai rapid decat ideal, deoarece efectiv nu imi place sa vorbesc si vreau sa scap de corvoada cat mai repede…drept care nu mai intelege nimeni nimic din ce vreau sa spun, si de aia, desigur, isi pierd focus-ul, ceea ce ar fi OK, la nivel de schimbat diversionar de subiect, insa nu e OK, deoarece NU ii linistetsete, ii face sa se simta incompetenti, si macinati de anxietatea propriilor intrebari ramase fara raspuns…deci de aia eu personal stiam deja ca NU sunt bun de poltician…insa, just in case citeste pe aici vreun coleg de-al meu, promit, desigur, ca am sa incerc sa ma perfectionez in continuare.

        Sper ca ati avut si rabdarea si motivatia sa cititi aceasta lunga fraza si ca ati inteles in mare ce voiam eu sa spun in ea dincolo de faptul ca era, ca de obicei, despre mine.

  4. Nu am stiut ce sa facem cu comunismul.Comunismul,insa,a stiut ce sa faca cu noi.
    Traim din iluzii.Tariceanu zicea ca economia duduie.Romanii nu au dus-o bine niciodata,fata de greci,sau alti europeni cu care ne comparam.Videanu zicea ca suntem cei mai saraci dintre bogati.Da,fata de Somalia,traim mai bine.Dar cu ce pret?Unii dintre noi,se mai descurca.Dar pretul e foarte mare.Trebuie sa induri un sistem bolnav de taxare,impozitare,umilinta pe la ghiseele statului.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s