Credinţă


Nu e vorba de habotnicie aici. Mă gândesc la cu totul alte capacităţi.

Cineva, demult (nu ştiu cine, că l-aş cita) spunea că dacă eşti credincios dar Dumnezeu nu există, n-ai pierdut nimic. Dar dacă eşti ateu, şi Dumnezeu totuşi există, ce-ai făcut? Nu-i aşa c-ai pierdut tot?

A crede în ceva ce e deasupra tuturor nu e pentru oricine. Nu o să scriu aici despre religii, despre felul în care este perceput, evident în mod diferit, Creatorul. Care după mine nu poate fi decât unul singur. Mi-e greu să mă gândesc la faptul că la actul Creaţiei au luat parte mai mulţi, la fel cum mai multe firme străine construiesc metroul din Drumul Taberei.

Viaţa se termină odată cu ultima suflare, sunt convinşi destui. Ca şi cum cineva ar sta la pândă şi ar trage heblul, imediat ce ai clipi pentru ultima data. Poate viaţa fizică, aici pot confirma medicii. Dar sufletul? Chiar să i se tragă lui cortina imediat ce proprietarul casei în care a locuit atâţia ani îl dă afară?

Să crezi în ceea ce nu se vede, iată marea putere a omului. Pentru cugetarea asta îi mulţumesc prietenului meu Fane Rădulescu. Într-adevăr aşa este. Să ai puterea de a crede în ceva care îţi e promis după ce crezi şi faci nişte sacrificii, e un lucru greu, dar care te poate transforma în învingător. Sau cel mult, în posesorul unui scor egal. Pe când, dacă alegi ignoranţa, rişti să pierzi tot.

Anunțuri

10 gânduri despre „Credinţă

  1. Ignoranta, la fel ca si credinta oarba, nu sunt – din punctul meu de vedere – o solutie.

    Eu unul ma consider agnostic. Pentru moment, nu am suficiente argumente pentru a inclina balanta intr-o parte sau alta a credintei.

  2. Cel care a spus ca merita sa pariezi ca D-zeu exista a fost dl Blaise Pascal, un matematician, fizician, inventator, scriitor si filozof catolic profesionist din secolul XVII, care a trait, din pacate, numai 39 de ani, fiind destul de suferind de pe la varsta de 18 ani, insa in ciuda acestui fapt, a oferit contributii insemnate de nivel real de geniu cunoasterii umane, printre care si acest gand destul de tentant jucaus, care a aparut tiparit in cartea numita Ganduri, (sau poate Gandiri, in sens de contemplatii), o carte numita de catre dl Will Durant, care a scris in Povestea Civilizatiei, (o lucrare de popularizare a istoriei universale pt publicul larg american in 11 volume, publicate in serie, unul dupa altul, ca un fel de enciclopedie, intre anii 1935 si 1975), „cea mai elocventa carte in proza in lb franceza”.

  3. Eu personal, nedorind sa incurajez jocurile de noroc, (desi trebuie sa ma reconciliez cu faptul ca acestea sunt ff placute unui nr cu adevarat insemnat de oameni, care sunt de obicei si de tipul celor care necesita atentie deosebita, de aceea, sunt aproape sigur, li s-a adresat in special lor, dl Pascal, cu acea propunere de pariu), nu as prea dori ca lumea sa ajunga la credinta in D-zeu datorita vreunei rasplati promise.

    In primul rand, inca nu am determinat daca ar fi in general mai bine, sau mai rau, sau tot aia, ca majoritatea oamenilor sa creada in D-zeu, (cum sta situatia globala in momentul asta, si cum se pare ca a stat de destul de multa vreme), sau sa ajunga sa nu creada in D-zeu, (cum nu prea cred ca se va intampla chiar in timpul vietii mele la nivel global, insa se intampla pe plan local, dupa cum am remarcat si chiar reconfirmat, cu oarecare alarmare, in ultimul 1 an si 3 luni de zile de cand m-am mutat eu in Norvegia…desigur, asta nu are legatura cu mutarea mea aici, situatia statea aici asa si de la un timp de ceva mai dinainte sa ma mut eu aici).

    Daca determin ca este mai bine (NU mai bine sau egal, ci DOAR mai bine) ca majoritatea oamenilor sa fie credinciosi, atunci voi fi de acord ca orice cale pt a ajunge sa crezi in D-zeu este OK. Dar daca determin ca e ori indiferent ori mai rau ca majoritatea oamenilor sa fie credinciosi, atunci am sa incep sa imi permit sa pun restrictii, si una din ele ar fi asta: NU e indicat sa ajungi sa crezi in D-zeu doar pt motivul vreunei promisiuni ca o sa fii etern fericit dupa moarte, sau, mai rau, de frica unei eventuale pedepse dupa moarte daca nu crezi in D-zeu, ci este preferabil sa ajungi sa crezi in D-zeu pt ca simti, sau crezi intuitiv, sau chiar ai determinat concluziv prin vreo masurare sau logica personala ca este bine pt tine si pt cei care sunt ff importanti pt tine sa crezi tu personal in D-zeu chiar acum in timpul vietii tale.

    Eu personal am ajuns sa determin asa mai mult la nivel estimativ empiric, nu masurat exact, ca este mai eficient pt mine insumi sa ma decid sa cred in D-zeu, astfel incat sa nu mai cheltui energie inutil osciland intre credincios si agnostic, in functie de daca sunt indragostit sau nu, (deoarece eu, daca sunt indragostit, ma simt in general recunoscator, si nu am cui sa-i fiu decat lui D-zeu, asa ca atunci cred in El ca sa am cui sa-i spun multumesc, iar cand nu sunt indragostit pur si simplu uit de D-zeu, nu ca as fi suparacios sau ranchiunos din fire, ci uit de El pt ca devin preocupat de alte lucruri, de ex sa calculez, bazat pe experienta anterioara, si sa numar zilele cat timp mi-a mai ramas pana cand o sa am ocazia sa ma indragostesc din nou, ce as putea sa fac ca sa grabesc sosirea acelui moment, daca este cumva posibil, oare tine si de mine sau doar de destin, etc), cum am facut pana acum de cand m-am gandit eu pt prima data la D-zeu cam cand aveam 13 ani si mi-am inceput pubertatea. Eu am citit totodata ca religiozitatea creste oricum per trend mediu la oameni pe masura ce cresc in varsta adulta, indiferent de daca sunt fericiti sau nu in dragoste, asa ca eu m-am decis acum mai devreme in mod preventiv si totodata economisitor de efort si energie personala, sa raman la pozitia credincios, chiar si in perioadele in care nu sunt indragostit.

    • …desigur, ca sa am mai mult timp si energie sa imi estimez cat timp va mai dura starea actuala de a fi indragostit, (ca vad ca e deja in scadere in cazul prezent), oare ce as putea face in cazul viitor ca sa dureze mai mult, etc. Eu nu am timp sa ma preocup asa de mult cu mutatul intre credincios sau agnostic, deci am lasat butonul ala pe „on” si acum am mai mult timp sa ma gandesc la dragoste. Ceea ce pt mine este atat placut cat si util ! Ceea ce as recomanda si la altii, desi, desigur, nu e ceva obligatoriu.

    • Plus, prin asocierea cu un link catre o poezie triste de Nicolae Labis, am facut o invitatie implicita pt orice cititor de a compara in mod critic (literar) poetii romani clasici predominant tristi cu poetii romani moderni predominant optimisti ! Sper ca aceasta idee sa contribuie la imbunatatirea imaginii posibilitatii progresului istoric, deci a sperantei de trend catre mai bine in randul cator mai multi consumatori, si, prin urmare, a economiei tarilor lor respective !

      • Doresc sa multumesc pt inspiratie si suport moral sf Jerome, sfantul patron al traducatorilor, nascut sub numele Eusebius Sophronius Hieronymus, in jurul anului 347, pe undeva ori in Republica Slovenia actuala, ori in Republica Croatia actuala, pe langa granita dintre fostele provincii romane antice Dalmatia si Panonia, si care este sarbatorit…printr-o totala coincidenta de care aflu chiar acum de pe wikipedia…chiar pe 30 septembrie, care e si ziua mea de nastere !

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s