Simple


Tot citesc despre lucrurile mărunte, dar care fac viaţa atât de frumoasă. Mulţi dintre prietenii mei virtuali ştiu despre lucrurile acestea neînsemnate în aparenţă, şi sunt de acord că fără ele ne-ar fi mult mai greu, deşi atunci când ne e bine le uităm complet, iar când le avem arareori le băgăm în seamă.
Dar care pot fi, concret, micile bucurii din viaţă? Evident, pot diferi de la persoană la persoană. Mie îmi place foarte mult ploaia, o ploaie caldă şi liniştită de vară mă relaxează enorm. Îmi plăcea, când eram mic, să stau pe prispă şi să privesc ploaia cum cade, şi să ascult sunetul ei atât de odihnitor. Cântecul păsărilor este altă minune ce mă face să vibrez din tot corpul, şi e o plăcere pe care n-aş refuza-o niciodată. Sunetul mării, împletit cu ţipetele pescăruşilor reprezintă un tablou acustic tare liniştitor.
Diverse sunt lucrurile care ne pot face să uităm pentru câteva clipe de gălăgia ce ne înconjoară. Foşnetul frunzelor sub apăsarea tălpilor ce calcă prin pădure, imaginea unui lac întins şi liniştit, mirosul teilor înfloriţi într-o dimineaţă răcoroasă de mai-iunie îmi aduc pe loc linişte sufletului.
Am enumerat doar câteva din bucuriile naturii făcute să ne liniştească spiritul şi să ne bucure existenţa. Voi mai ştiţi şi altele?

Anunțuri

27 de gânduri despre „Simple

  1. pur si siplu natura fratele meu.
    sa vezi peste tot intinderi verzi.
    sa privesti padurea de la liziera.
    pentru mine care-s crescut la tara si aveam padurea la o azvarlitura de bat… nici nu-ti trebuia altceva ca sa cresti.
    adevarat eminescu cu „paduri cutreieram”

    acum ma uit la copii astia ma frate.
    toti cu okii in computer, telefon, console plm…
    nu ies afara ca e soare, fac insolatie, am citit pe net.
    in padure, cum sa ma duc, vine ursul, vine lupul… vine pula mea ma…
    mi s-a intamplat sa vad d-astia.
    pustani de 18-19 ani, casieri la upermarket.
    bai sa nu stie ala ce e o gulie sau o telina?
    se uita la ele di nu stia ce sunt.
    da in schimb daca-i dadeai fructe d-alea exotice, le stia pe toate.
    sa-i ia gaia cu pomelo lor…

    • Si eu la fel, numai la tara stateam toata vara. Trei luni pe vara mergeam descult la tara, prin curte, prin gradina, prim padure, la pescuit, nici nu stiam ce repede trecea… Am ajuns, si o sa ajungem si mai rau, ca prostii aia din vest care au facut zoo cu animale domestice, fiindca prostovanii aia mici nu stiu cum arata rata si gaina si isi inchipuie ca hamburgerul creste in magazin.

  2. Comparativ cu telurile noastre din viata, acestea par, intr-adevar, marunte. Insa cand privim si simtim ploaia sau alte manifestari ale Naturii, facem mai mult decat sa privim: realizam o conexiune. Iar prin conexiunea aceasta ne realimentam cu energie prin simpla rupere a conexiunii cu viata zbuciumata a lumii exterioare.

    • Ai explicat foarte bine fenomenul. Calmul adus, mai ales de natura, are darul de a ne deconecta de tot ce inseamna rau in viata cotidiana actuala.

  3. O inghetata sau o bere rece vara, un vin fiert iarna, o imbratisare cand sunt trista sau suparata, razele calde ale soarelui primavara, adierea de toamna si mirosul aerului cand e ger (imi place pentru ca pare foarte curat) – toate acestea imi schimba dispozitia in bine. Imi mai place cand imi ia cineva mana ca sa ma ghideze, mi se pare foarte prietenesc gestul. 😛
    Bonus: nimicuri feminine brizbrizuri (adica cercei si margele funky), o oja intr-o culoare pe care n-am mai avut-o pana acum, etc.

  4. 1 eu ma bucur si zambesc aici in Norvegia de cate ori simt un miros in aerul din jurul meu, deoarece aici chiar nu miroase a absolut nimic majoritatea timpului, nici macar in apropierea unor zone de vegetatie, din cauza ca vantul de coasta puternic goneste rapid orice posibila masa de aer aducatoare de vreun miros de pe undeva anume. De ex acum cateva saptamani m-am bucurat ff tare sa pot sa reintalnesc mirosul acela care si anul trecut a vestit sosirea primaverii pe aici si chiar sa reusesc acest an sa il IDENTIFIC, gandindu-ma la posibila lui culoare, (pt ca efectiv nu imi amintea de nimic cunoscut de dinainte), afland astfel ca e miros de PLUMERII adus TOCMAI din zona Caraibelor de catre vanturile blande care insotesc Gulf Stream-ul in drumul lui catre est peste Oceanul Atlantic. Sau acum cateva zile, pentru PRIMA OARA, mergand pe acelasi drum chiar pe cheiul fiordului, am simtit un miros de peste in aer…si e chiar o zona care se numeste Cheiul Pestilor, deci pe aici exista pesti, numai ca nu ai crede, deoarece nu miroase a ei, decat asa o singura zi pe an.

    2. de asemenea imi face placere sa ma uit la culoarea fjordului, (care e mereu alta in fiecare zi), si la iahturile ancorate pe tarmul opus celui de unde stau eu, plus la acoperisurile ascutite rosietice si peretii albi de lemn ai caselor de pe terenul de dincolo…si chiar sunt zgarcit, nu abuzez de aceasta priveliste, pt ca este cu adevarat incantatoare daca o vezi mai rar decat daca se banalizeaza prin priviri repetate, si imi ingadui sa ma uit la ea destul de rar, si numai atunci cand ma simt mai trist sau mai obosit, si stiu ca atunci ma va binedispune si ma va relaxa, facandu-ma iar sa zambesc.

    3. ma bucur si zambesc cand vad pe strada bebelusii din carucioare imbracati in costumele albe si carliontate de blanita de oaie din care li se vad numai 2 obraji de obicei rosii si rotunjori ca niste mere…nimeni nu are obraji rotunzi in Norvegia, nici macar unii imigranti din tari unde se mai pot intalni trasaturi faciale asa mai bland rotunjite, doar bebelusii sub 1 an…ei se pierd, am impresia, odata ce incepe gradinita, (aici incepe la 1 an), pt ca la gradinita aici copii fac miscare in aer liber efectiv aproape toata ziua de la 8 la 5, doar cu cateva posibile mici pauze de mancat vreun senvis si de motait, daca sunt din aia mai micii sub 3 ani, ca dupa 3 ani cred ca aici nimeni nu mai doarme dupa amiaza.

    4. si mai zambesc si uneori cand imi trimite cate un sms Mikey treaz (adica neintoxicat cu alcool)…lucru care se intampla cam cu frecventa de 1/4 mesaje…cf ultimul mesaj din asta mi-am dat seama ca m-a mintit cand a zis ca o sa vina din Asia direct aici si se afla, la timpul trimiterii acelui mesaj, mai curand posibil intr-o escala in tarile arabe exportatoare de petrol, unde alcoolul nu e chiar asa de la-ndemana, sau oricum, nu e prea acceptabil/recomandabil in companie internationala

      • Eu personal cred ca sunt aproape de momentul in care chiar poate as indrazni sa incep sa fantazez de a-ti propune intrebarea daca nu cumva ai putea lua in consideratie mai serioasa vreo dorinta fugara de a divorta de d-na loopoo, si de a te muta, asa pe termen mai lung. aici in Norvegia, alaturi de mine, macar pt viitorii 40 de ani, ca vad ca stii sa faci si de mancare buna…iar patul pot sa il fac eu, ca asta pe mine nu ma deranjeaza, ba chiar cred ca mi-ar face placere sa ma simt obligat de a o face mai des.

        (Nu te speria. Am planificat deja sa-mi treaca acest sentiment temporar de dorinta de a fantaza in legatura cu mancarea gatita de tine peste aprox 2 saptamani, in jurul datei sfintelor sarbatori de Paste protestant, pt ca acum, chiar efectiv fara sa vreau, vad ca Cineva acolo Sus probabil ca ma iubeste de mi-a destinat sa ma aflu in post tocmai cand trebuie, cf calendarul religios crestin norvegiano-britanic)

      • Nici eu nu am vazut Aurora Boreala. Nu sunt in mod deosebit de iminent curios sa o vad asa de repede, dat fiind ca anticipez sa mai am inca 40 de ani de munca silnica infiorator de stresanta de a participa la 5 sedinte de a invata sa te relaxezi mai bine la locul de munca pe zi, aici, in Norvegia, unde nici macar in autobuze nu e zgomot sau aglomeratie normala, (ca acum cateva zile a atins din greseala un sofer butonul de la radio in loc de semnalizator si a susurat la volum 2/10 un cantecel melodios si efectiv toata lumea a tresarit speriata re acel zgomot care tulbura linistea publica, si o doamna mai in varsta chiar si-a dus mana la piept), pana ies eu la pensie, si pot sa ma mut in sfarsit poate la Agadar in Maroc, sau intr-un loc asa o idee mai aglomerat in week-end pe strada, cu o idee mai multa muzica de acordeon sau manele, si in care aerul poate miroase a ceva, ca sa nu ma mai ingrijorez eu zilnic daca nu cumva nu am inceput sa dezvolt Alzheimer ca efectiv aici nimic nu miroase a nimic, chiar nici vegetatia, nici marea…de parca as fi in aeroportul ala din bucla aberanta de timp din povestea Langoliers de Stephen King, (in maladia Alzheimer cei care incep sa o dezvolte uneori incep sa isi piarda simtul mirosului chiar inainte de a incepe sa dezvolte tulburari de memorie mai importante).

  5. un buchetel cu flori de camp adus in casa imi schimba complet dispozitia,la fel mirosul de primavara,pamant jilav,pomi infloriti(salcamii in special).dar cel mai bine se vede schimbarea cand ajung la munte,acolo ma relaxez pe deplin,uit de griji,uit de absolut orice.

  6. Re intors acasa, (1/2 in gluma + 1/2 in serios): poate as vrea eu dar nu ma lasa mama si tata, economisti amandoi, care mi-au spus clar ca eu fara pensie asigurata de altii nu am ce sa caut inapoi acasa, ca ei nu mai rezista sa le-o mananc in continuu si pe a lor pe care totusi mai doresc sa mai conteze cativa ani, deoarece vor si dansii sa se duca in excursii turistice in Austria si in Elvetia, nu doar in locuri ieftine din Turcia sau Grecia, plus ca nu e etic ca eu sa pagubesc in continuu bugetarii Romaniei neoferindu-le nimic in schimb de cand m-am nascut, sa plec unde oi sti cu ochii sa-i pagubesc pe altii. Parintii mei sunt dintr-o generatie de adevarati patrioti curajosi, care raman ei sa pazeasca glia si bugetul tarii, si-si sacrifica copiii trimitandu-i departe sa ii intretina altii, nu bugetul tarii, nu ca tinerii adulti din ziua de azi tradatori mai rau ca Pacepa, care pleaca de tot din Romania si nu se gandesc la viitorul bugetului, pensiilor, si economiei nationale al acestei tari si a viitorului copiilor lor, multi lasati chiar de ei de izbeliste in urma sa-i creasca tot diversi bunici pensionari, care trebuie sa colinde neobosit orasul in mijloacele de transport in comun cautand de macare pt acesti copii parasiti, care vor reprezenta generatia celor care va trebui sa asigure pensiile lui loopoo si a lui Mircea Vladut, si partial si a mea, (pt ca si eu am o vechime in campul muncii in Romania de aproximativ, sper, 3 ani si 3 luni daca pun cap la cap toate serviciile la care am lucrat in ultimii aprox 14 ani de cand mi-am terminat scolarizarea obligatorie acolo), pensionari, deci, care trebuie respecatati, dupa parerea mea, si nu infierati la gazeta de perete, (plus ca parintii mei, neavand copii mici nepoti in intretinere, nu colinda pietele orasului, ci cel mult se duc la cinema din cand in cand, si numai in weekend, tocmai pt ca ei respecta alti contribuabili seriosi la bugetul tarii lor, care au nevoie de aceste mijloace de transport in mod etic prioritar pt a contribui fiecare dupa puteri si abilitati la mentinerea economiei nationale, ba chiar, prin manele optimiste, chiar si a natalitatii tarii, acestia fiind parametri de importanta vital nationala, cf oricare economist serios.).

  7. Pingback: Așa că vă las cu ceva de la lume adunate.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s