Doar din pasiune


Am admirat mereu oamenii care îşi duc zilele făcând ceea ce le place. Şi din asta trăiesc. Le place ce fac, ar sta şi peste program şi nu s-ar supăra. Scopul lor e exerciţiul pasiunii, iar nu adunatul banilor. Care vin oricum atunci când faci ceva cu suflet şi din dragoste de meserie.

Cei care ştiu de mici ceea ce vor face în viaţă sunt aceia ce duc greul planetei. Fără un strop de plăcere e greu să munceşti, dar cei cărora le place munca ce o fac au respectul meu veşnic. E mare lucru, într-adevăr, să munceşti într-un fel care nu te oboseşte. Nici psihic, dar, culmea, nici trupeşte. Fiindcă eu sunt convins că atunci când îţi place lucrul tău zilnic nu simţi nici oboseală, nici durere.

De ce apreciez atât de mult pasionaţii? Fiindcă eu nu pot să spun că mă dau în vânt după ceea ce fac. Ok, a ajuns să-mi placă într-un fel, am învăţat ce trebuie să fac. mă descurc onorabil, dar o fac pentru bani, doar. Dacă aş face-o din pasiune n-aş mai lucra de mult pentru stat. Sau pentru oricine altcineva. Aş fi lucrat pentru mine, căci aş fi fost în stare să-mi deschid prăvălia mea de prestări servicii, de-aş fi fost pasionat iremediabil de-un lucru.

Nu zic că nu-mi place să fac ceva anume. Spun doar că ce mi-ar fi plăcut mie să fac nu se regăseşte printre diplomele mele. Altfel spus, mi-am descoperit prea târziu vocaţia. Atât de târziu încât e aproape imposibil s-o mai iau de la capăt.

Anunțuri

20 de gânduri despre „Doar din pasiune

    • Mi-ar fi plăcut să lucrez cu oamenii, sociologie sau psihologie. Îmi place să discut, să dau sfaturi (doar atunci când mă pricep).
      În orice caz ştiinţe umane, să pictez sau să desenez aş fi fost bun. Ceva nativ există, dar fără şcoală nu se poate. Să fac un liceu adecvat nu s.ar mai putea acum…

  1. As dori sa te libnistesc daca e posibil, in zilele noastre aboslventii de fac de Sociologie si de Psihologie nu lucreaza cu oamenii, in nici un caz cu unii care ar avea nevoie sau ar cere sfaturi de la alt om, si nici nu ii intereseaza asa ceva, sau chiar daca au avut curiozitati despre asta, le-a trecut cheful imediat ce au trecut de cursul sau stagiul respectiv. (Ma rog, in Romania, deoarece piata muncii nu este atat de diversificata, este posibil ca anumiti absolventi de la fac de Sociologie sau Psihologie sa ajunga, vrand nevrand sa trebuiasca sa lucreze si cu niste oameni care poate ar avea nevoie de sfaturi, desi nu le cer de la nimeni, insa, de obicei, se reprofileaza cat pot de repede, emigreaza, etc.)

    • Clarificare suplimentara: chestia asta din povesti si filme cum ca unii psihologi ar fi intersati sa lucreze cu oameni este o chestie care s-a intamplat dupa razboiul al 2-lea mondial in SUA, cand au venit o gramada de refugiati si imigranti din Europa acolo, unde, datorita incompatibilitatii sistemelor educationale, NU li s-au recunoscut dipolomele de studii din Europa de ingineri, medici, profesori, arhitecti, etc, si ei atunci, bazat ca au facut la liceu un curs de filozofie sau psihologie, sau au citit o data o carte imprumutata de la biblioteca scrisa de niste autori mai vechi, au trebuit efectiv sa INVENTEZE o noua meserie. Asa ceva efectiv numai in America este posibil, pt ca acolo CHIAR se rasplateste inventivitatea si creativitatea daca e vorba de ceva care poate genera bani, atat pt inventator, cat si crea locuri de munca pt altii, se creeaza mereu noi discipline de studii, de ex departamente academice care studiaza de ex parerile politice comparat marxist-trotskiste ale indienilor din tribul Sioux de orientare sexuala gay, si se ridica fonduri si se face cercetare, si se scriu mii de pagini de carti si lucrari de diplome si doctorat, etc, plus se patenteaza o pipa speciala sau un ciucuras special purtat sau folosit de acei indieni in vechime care pot fi vandute pe bani pe E-bay, face si Oprah o emisiune despre asta, se face reclama la bere bazata pe ea, un nou joc de video-game, un cantec cantat de Beyonce, etc, etc, etc, etc

      Deci acesti oameni au inventat meseria de psihologie clinica, si diferite tehnici de vorbit cu diversi oameni. Desigur ca majoritatea s-au prins si de aplicatiile practice EXTRA-avut grija de oameni, au scris tehnici de comunicare politica sau manageriala, de educatie, de speechwriting pt politicieni, o gramada de aplicatii ff practive ff larg utilizate azi, (cu tehnicile mai vechi care sunt deja perimate in SUA ajungand mai tarziu si in Europa de Vest, apoi vandute si la Europeenii de est, etc. in cadrul unei adevarate economii globale de schimb de informatii.)

      Intre timp, in SUA, maj psihologilor se ocupa de lucruri mai serioase, de ex de a castiga premii Nobel pt Economie, lucreaza in cercetare pe sisteme robotice din ce in ce mai destepte, etc, ca totusi astea au aplicatii mult mai largi decat ce se chinuie sa faca aia care au luat diplome de la fac particulare de psihologie din Romania und li se spun si lor povesti despre niste carti scrise in sec XIX, care azi sunt predominant studiate in fac de Istorie, sau de Literatura, nu in fac de Sociologie sau Psihologie.

      Aia care fac fac de Sociologie macar au sansa de a obtine un job de facut sondaje pe strada sau la telefon. Aia cu diploma de psihologie din Romania, D-zeu cu mila ce or putea sa faca, daca nu stiu sa isi inventeze propria meserie valabila pe sec XXI, dar si asa maj devin functionari de la servicii de resurse umane, lucreaza in recrutat personal pt industria porno on-line, etc, etc.

  2. Ca mai exista si azi niste psihologi cu doctorat de psiholog clinician, dupa ce s-au chinuit vreo 12 ani sa isi obtina patalamaua, astia ajung de obicei profesori universitari unde tin sandramaua scrierii de articole la diverse revise Click sau Cosmo on-line sau ceva de genul asta, mai merg si ei la congrese pe bani de la diverse fundatii ONG in locuri exotice, mai vin si dau sfaturi la TV, dar astia sunt putini, si probabil ca tin de joburile alea pe care le-au luat cu mari pile sau pt ca s-au culcat cu Decanul acum 25 de ani, efectiv cu dintii, si nici ei nu au de gand sa se ocupe cu stat de vorba cu vreun om ca sa ii dea un sfat ! In ultimii ani maj devin experti pe la talk-show-uri la TV, cei mai creativi inventeaza emisuni de tip Big Brother, unii scriu romane politiste, orice, ca sa castige si ei un ban, pt ca efectiv nu are cine sa-i plateasca, (fie din buzunar privat, fie din asigurarile sociale), ca sa dea sfaturi pe care oricine le poate primi de la bunica, sau sa faca teste la oameni care azi se pot face integral pe computer, inclusiv interpretare. Ca mai e dl Woody Allen care zice ca merge la psihoterapie, asta e altceva, asta e pt ca probabil nu mai vrea sa stea nimeni de vorba cu el dupa ce s-a insurat cu fiica-sa vitrega, sau ii vin idei pt noi filme, dar astea sunt exceptii.

  3. Am reusit sa iti daram nostalgiile si sa te aduc cu picioarele pe Terra sec XXI ? Macar atat sa fi reusit si eu…chiar daca te-oi supara pe mine. Efectiv risc sa se supere pe mine toate Asociatiile Psihologilor si Sociologilor Internationali din lume, ca sa nu iti para tie rau ca nu ai facut fac de Psihologie sau Sociologie.

  4. Am incercat de petel si wp asta cere logare. Niciodaata nu e tarziu poti face ofacultate sau cursuri.iti impartasesc admiratia si eu si oricare ar dori sa faca din pasiunea sa o sursa de existenta. Eu suntoptimista ca voi reusi chiar daca nuam pregatire pt ce imi place. Urmeaza-ti visul ca sa nu regreti. Uneori poatte parea o nebunie dar daca tu crezi in ea…

    • @AIT: Aoleu, si tu vrei sa renunti la drept ? Pt ce naiba altceva vrei tu sa renunti la o cariera juridica atat de importanta si de necesara in zilele noastre ?

    • Bine ai revenit, bre 🙂 Nu ştiu dacă voi face ceva în domeniu, dar m-am gândit să mă apuc de desenat aşa, ca amator. Şi vorba lui Mircea, interacţionez destul cu oamenii, iar sfaturi despre viaţă pot da şi din postura de neprofesionist.

  5. Zau, mie nu imi place sa ma nelinistesc din cauze de toane de cariera ale oamenilor din jurul meu. Este NEVOIE de ingineri si de functionari in crestere pe primul sfert al sec XXI atat in Romania cat si in restul lumii ! De ce visati sa contribuiti la declinul economiei globale in loc sa ii sprijiniti efortul de redresare ?

      • Iti multumesc ca ai gasit ceva timp sa ma linistesti, ca eu chiar incepusem sa intru in panica !

        Uite, drept multumire, Cantecul Carierelor (si printre ele apare si cea de „psiholog sportiv” ! La astia nu ma gandisem !)

  6. Poate ca nu-ti dai seama, dar ai mai multa libertate ca simplu angajat decat ca mic patron. Mie mi-a spus un fost coleg (care are un service auto) ca e tare greu sa fii amabil cu cei cu care faci afaceri, te plictisesti la un moment dat de obligatiile acestea, dar n-ai incotro. Nu poti sa-ti alegi prietenii, ci iti alegi partenerii. Afacerile iti dicteaza ce sa faci in viata. Ca angajat, esti liber sa injuri pe oricine, caci in cel mai rau caz esti dat afara. 🙂 Ai libertatea de a-ti alege serviciul, pe cand un patron nu are posibilitatea asta.
    Ai ocazia, in locul tau de munca, sa lucrezi cu oamenii. Ai ocazia sa-i studiezi si asta pe gratis! Ce vrei mai mult de atat? 🙂

    • Sigur că m-am gândit… Ca patron ai pe cap muncitori, salarii, contracte, lucrări, etc. pe când ca angajat trebuie cel mult să-ţi faci treaba şi să aştepţi ziua de salariu. Dar nu mă plâng, niciodată n-am suferit prea tare, pentru că o duc bine şi nu sung genul depresiv, din cauza profesiei. Până la urmă nu putem ajunge toţi şefi de stat şi împăraţi 🙂

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s