Moţ


Am întâlnit zilele astea nişte cetăţeni ce ţineau morţiş să iasă în evidenţă. Cu orice preţ şi prin orice mijloace.

Bineînţeles că s-au luat cu ţuica şi cu şpriţul de dimineaţă, aşa cum îi stă bine unui bărbat fugit de-acasă de frica nevestii, în gaşcă cu tovarăşii de la servici. Apoi au început cu glume proaste, care mai de care mai răsuflate. Evident, spuse tare, să audă şi muritorii din împrejurimi ce haioşi sunt. Unul dintre ei deţinea şi un superb exemplar de Audi A4 Allroad cu numai 400000 de km la bord, mândria grupului, iar deţinătorul, masculul Alfa.

La masă bineînţeles că au cerut ceva meniu preferenţial, deşi mâncarea era oarecum punct fix pentru toată lumea. Dar cum să nu epateze ei şi pe tema asta? Şi am mai constatat ceva. Toţi bizonii şi cocalarii beau Peroni. Să mă ierte consumatorii de bună credinţă ai acestei beri, dar mie mi se pare o bere proastă. Incomparabilă cu originalul, oricum. Prefer Ursus de o mie de ori. Dar vitejii mârlani o ingerează doar pentru că scrie pe ea ce scrie.

Seara a fost marea finală a Ligii Campionilor, iar mândrii noştri masculi au făcut şi din acest eveniment o sărbătoare. Au stat şi au făcut ca toţi dracii în holul hotelului, au fluierat, şi-au băgat ce nu mai au de mult, au făcut pariuri. Au început să se laude că au pierdut douăj’de milioane pe biletele de la pariuri. De necaz, au făcut pariuri pe loc, în care mai aveau un pic şi-şi puneau gaj nevestele… În cele din urmă, pe la vreo patru dimineaţa s-au retras ultimii dintre ei ,a somn,, nu înainte de a-şi dori să le moară mamele, familiile, şi numai după ce şi-au mai băgat reciproc nişte obiecte micrometrice.

E evident că astfel de purtări vin din constatarea pe propria lor piele că altminteri n-ar reprezenta nimic. Respectivii au şi ei atâta minte cât să realizeze că nu valorează mai nimic, şi atunci încep să se umfle în muşchi în burţi pentru a face cât de cât lumea să se uite la ei cu o cât de mică admiraţie. Numai că e limpede că în acest mod nu reuşesc să fie cireaşa de pe tort, nici măcar bomboana de pe colivă, ci doar moţul de la rahat.

Anunțuri

12 gânduri despre „Moţ

  1. Ai observat ca nu mai poti iesi din casa fara sa intalnesti maimutoi d-astia? Au impanzit pamantul si se inmultesc vertiginos.
    Le-ai oferit un final bestial. Auzi, motul de la rahat!!! :))

  2. Observ ca tie nu iti prea place sa fii inconjurat in societate de oamenii care isi exprima sentimentele in mod prea intens, fie de suparare, ca batrana din RATB, fie de placere, ca acesti oameni care se bucurau si ei cu ce puteau si aveau. Adevarul e ca ca daca traiesti + muncesti asa intr-un loc ff aglomerat mai mereu inconjurat de oameni, e inevitabil sa nu fii martor la exprimari de diverse emotii, si fiecare se exprima despre emotii cum poate si despre ce emotii ii vine, si e ceva care nu sta sub controlul tau sau al meu, e ceva care trebuie luat, cred eu, ca atare, cel mai important lucru fiind de fapt, cred eu, (plus a propos de intrebarea recenta a Aneimaria re daca barbatii au emotii), recunoasterea proprului nivel de toleranta re anumite feluri de exprimat emotii, ce intensitate sa aiba, sa fie de tip pozitiv sau negativ, si sa fie in legatura cu ce anume, ca sa stii ce si cat si cum si unde sa eviti, ca sa nu ajungi sa te simti si tu coplesit, tinand cont si ca se stie ca barbatilor le place sau le vine mai usor sa isi exprime diversele emotii prin gesturi sau cel mult onomatopee, iar femeilor prin conversatii ff detaliate, plus ca emotiile se pot transmite destul de usor de la un om la altul mai ales in grupuri.

    Eu, nefiind un asa de mare fan al socializarii in grupuri, si acum si avand si ocazia sa traiesc in Norvegia unde atmosfera e ca de sanatoriu de consumptivi de pe Muntele Magic, (al lui Thomas Mann), singurul loc unde ma lupt cu dificultatea de a fi inconjurat de oameni prea multi, plus cu prea multe diverse emotii, (si inca si majoritatea exprimate in mod feminin prin CUVINTE cat mai abstract posibile si cu multiple sensuri si fffff dificil de inteles), este jobul 1 corporatist, cel in care sunt „casatorit”, (in sens figurat, ca doar corporatia noastra e o adevarata familie), in stil poligamic cu 6 manageri, majoritatea de sex feminin, si din ce in ce mai multe si gravide…(desi, zau, nu e vina mea si pt asta, STATUL norvegian e de vina, pt ca introduce tot felul de avantaje pt multiple graviditati, una dupa alta, daca e posibil cat tine cariera, dupa care femeile pot iesi la pensie ff linistite).

    Dar ma straduiesc sa ma adaptez, si pot zice ca te obisnuiesti cu toate. In Romania, nu aveam eu treaba prea multa cu asa ceva, pt ca vrand nevrand nu aveam nici job corporatist, plus ca fugeam in mod expres de grupuri de oameni asa de just in case.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s