E timpul urşilor


De câte ori se întâmplă ceva nasol prin ţară, parcă e cu repetiţie. Dacă un elev e bătut de un profesor, la o zi după, un altul e agresat de alt dascăl.

Când o babă e muşcată de sacoşă de câinii comunitari, imediat zeci de alte pensionare sunt atacate în acelaşi stil. Negreşit, televiziile autohtone comentează evenimentul, hiperbolizându-l.

Dacă vreun binevoitor şi-a violat soacra, eventual în Moldova, unde au bucurii reporterii vaşnici ai naţiei, nu se poate ca în alt colţ al ţării alte soacre să nu fie fericite în acelaşi mod. Totul amplificat şi mediatizat la maximum.

Rudele mai sărace din România ale lui Yogi au picat acum la zar. Ursuleţii neaoşi îşi cam fac de cap şi au început să se dedulcească din carnea de românaş, eventual braconier. Urşii din toată ţara au înnebunit, parcă, în goana lor după cetăţenii români ce le stau în cale. E o luptă inegală, fireşte, fiindcă ursulache n-are nici puşcoci, nici gonaci pe urmele lui Homo Sapiens. Treaba e alta. Acuma, subiectul principal al ştirioţilor e vânătoarea de urşi. Şi nu numai al lor, ci al tuturor românilor care, asmuţiţi de formatorii de opinie din presă doresc, mai nou, moartea tuturor urmaşilor lui Moş Martin.

La fel ca ştirile cu toate celelalte urgii picate pe capul românilor, inclusiv gripa aviară şi cea porcină, totul se va stinge şi va cădea în anonimat profund în scurt timp. Rămâne în urmă ura semănată de presă în mintea omului de rând, faţă de animale. E păcat. În meciul ce se poartă de milenii, dintre om şi animal, acela din urmă are de remontat o diferenţă de milioane de goluri. Acum urşii nu fac decât să înscrie golurile de onoare.

Anunțuri

5 gânduri despre „E timpul urşilor

  1. Ai dreptate, in principiu si eu tin cu ursul, dar sa nu-l prind pe la poarta mea, ca-l intind blanita in fata la semineu(ca nici n-am si la soba de teracota clasica nu mi se asorteaza)Iti dai seama cum sta lumea acum baricadata in case si cu prastia pregatita?

  2. Le-am taiat padurile si i-am lasat fara case, fara mancare. Normal ca vin sa se serveasca de la noi sau chiar din noi. Dar muntii sunt si ai nostri, nu doar ai lor. De ce trebuie sa urcam cu teama ca ne ataca?

  3. ai dreptate vienela ,omul i-a distrus habitatul …iar cu asta ultim-urs ,era vorba de braconaj…la ce sa te astepti ,cand e prins in lat ???

  4. Eu sunt pro-urs, numai ca imi doresc sincer sa stea la el acasa cu cei dragi lui si sa nu se apropie de mine personal. Sunt chiar atat de respectuos fata de urs, inca ii promit ca nici eu sa nu ma apropii la mai putin de 1 km de habitatul dansului. Ca sa imi mai treaca spaima, anunt si eu o posibila veste buna sustinatoare de moral general: duminica e ziua mea, si invit pe toti doritorii si interesatii la o leapsa !

  5. problema ursului e complexa.
    Astazi, multumita protectiei, Romania are o suprapopulatie de ursi ( pt suprafata de paduri existenta). Omul i-a facut praf habitatul, prin drumuri, piste de ski, vile si vilutze etc. La fel, tot omul lasa gunoaie haotic, asa ca ursul ajunge sa faca pe gunoierul, gasind si ce sa manance. Si tot omul, unde il gaseste, sare repede sa ii arunce o napolitana, eugenie, sa faca poze – nici nu ma mir ca un animal atat de destept ca ursul s-a adaptat.

    pe de alta parte, lasa ca mai vine regele spaniei la vanatoare In ro. Asa ajunge si el sa vada frumusetile romanesti.

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s