Minte-mă, te rog


Se întâmplă. Cum ar fi o situaţie de felul: ea îl iubeşte, dar el parcă nu. Ea tot trage speranţă, el îi oferă prea puţine căi de reuşită. Dar ea vrea cu disperare ca el s-o iubească. Şi mai ales să-i spună c-o iubeşte.

Am ales întâmplător cele două personaje. Putea să fie un băiat în locul ei, e perfect posibil, fiindcă şi băieţii suferă pentru (din cauza) fetelor. E o situaţie întâlnită şi de mine la un moment dat, şi cred că aproape oricine a avut o viaţă normală a trecut prin asta. Adevărul e că îţi doreşti ca cel pe care îl iubeşti să simtă acelaşi lucru pentru tine. Mai trist e atunci când asta nu se întâmplă, iar cel ce pune prea mult suflet în acea relaţie, văzând că nu primeşte mare lucru în schimb, suferă.

Într-o relaţie de cuplu unde unul se implică total, iar altul pare că nu e prea interesat, apare dezechilibrul. Dintr-un total de 100%, cel ce e mai implicat constituie o mult mai mare parte din relaţie decât cel pasiv. El face totul, aşteptând ca şi cel căruia îi sunt destinate acţiunile să ofere un răspuns. Răspuns care poate fi sincer, sau nu.

Câteodată e mai bine să minţi. Pentru că cel ce aşteaptă un răspuns va fi extraordinar de fericit dacă îi vei da răspunsul pe care îl aşteaptă. Îi vei alimenta şi prelungi fericirea, iar despărţirea inevitabilă i se va părea mai uşoară, fiindcă se va gândi că omul de care se desparte a simţit, totuşi, ceva.

Anunțuri

19 gânduri despre „Minte-mă, te rog

  1. Eu nu-s de acord. E mai bine sa fii sincer, pentru ca sperantele false dor mai mult. Pai omul nu se intreaba dupa despartire „de ce nu suntem impreuna, daca ne iubim?” . De ce sa prelungesti agonia? In primul rand, de ce sa stai cu un om pe care nu-l iubesti? Viata e prea scurta pentru vise bazate pe minciuni.

  2. Hei, pai maj indragostirilor sunt vise si iluzii !! Dar astea nu le face mai putin frumoase sau dezirabile sau chiar, dupa parerea mea, ca sentimente, chiar utile, chiar si in mod repetat, desigur, daca nu se abuzeaza si mai ales daca nu se pretinde deosebit de incrancenat vreo reciprocitate asa precis echitabila 50-50 %, ca in maj relatiilor de dragoste erotica unul iubeste mai mult si unul se lasa iubit mai mult, plus cel putin unul sau chiar ambii iubesc probabil niste iluzii sau extensii ale unor idealuri din sinele propriu, nu o alta persoana de tip seaman om real in carne si oase, dar asta e cu totul ALTCEVA decat raspunderea efortului si conlucrarii reciproce daca cineva chiar are de gand de a forma o realtie autentic intima pe termen lung stabil cu altcineva…acolo e de munci, nu gluma, si e intr-adevar mai bine ca pretentiile sa fie puse clar pe masa de la inceput, (desi nu prea multi fac asta, cine stie de ce, poate dintr-un fel de superstitie cum ca daca devii rational va fugi si sentimentul euforic placut al indragostirii initiale).

    Mie personal imi place ff tare senzatia de iluzie si de pacalire a indragostirii ! Uite si un alt cantecel cu Fleetwood Mac, Tell me sweet little lies !

  3. Am impresia ca multe neintelegeri pot proveni chiar de la bun inceput cand una din persoane are chiar dorinta si intentia, (ori de la bun inceput, ori tentata de acea euforie initiala a indragostirii initiale care chiar ca pare uneori atat de magica…uneori chiar de parca ai fi ingerat, Doamne fereste, cine stie ce droguri ilicite halucinogene) de a forma o relatie reala pe termen mai lung cu cealalta persoana adorata, si aceasta cealalta nu are asa ceva de gand, sau cel putin nu s-a gandit la asta in mod deosebit de serios ! Chiar si asa, cu neintelegeri, cu superstitii, cu pacaleli cu tot, este per total MULT preferabil (atat pt noi cat si pt societate) de a ne indragosti de cati semeni oameni dorim sau ne permitem sa ne indragostim decat de a consuma droguri ilicite deoarece indragostirea NU are efectele adverse ireversibile si nocive de acelasi nivel pe care le are consumul de droguri ilicite (fie ele de tip halucinogen sau nu). Say NO to illicit drugs !

      • Iar n-am fost atentă.Am un dicţionar activat şi eu tastez, dar dacă nu mă uit, îşi pune cuvântul cel mai frecvent folosit compus din literele alea sau asemănătoare. Şi mă enervează de mor. Roxette am vrut să scriu. Şi acum m-am uitat pe bara de deasupra şi androidul ma-sii scria rozete.

      • Aşa păţesc eu pe telefon, când scriu mesaje. Cum nu eşti atent, cum scrii o prostie. La „Lies” te gândeai?

  4. Se spune ca intr-o relatie unul dintre parteneri saruta, iar celalalt se lasa sarutat. Ca intotdeauna va fi unul care iubeste mai mult. Dar sa ii dai false sperante unui om pe care nu il iubesti mi se pare gresit.

    • Şi totuşi se întâmplă câteodată ca cel ce iubeşte mai mult să fie păcălit de prefăcătoria celui pe care-l iubeşte, şi culmea!, să-i mai şi placă.

  5. Eu cred ca nu merge cu jumatati de masura. Am fost si eu in postura celui cu sentimentele neimpartasite si rezolvarea a fost simpla: am plecat. N-a fost usor, dar s-a dovedit alegerea cea mai buna.

      • Ei, totusi in relatiile dintre oameni cat de cat obisnuiti, (adica exclud cele in care ar putea fi implicati niste escroci sentimentali „profesionisti” autentici), am oarecum impresia ca lumea se cam lasa „amagita” mai mult cat doreste ea sa se lase amagita, adica cat are ea oarecum interes si motivatie sa se cam uite doar cu 1/2 ochi, (chiar dincolo de acea orbire initiala inevitabila a oricarei indragostiri mai profunde), ca doar nu or fi chiar 1/2 din oamenii lumii chiar atat de naivi..adica ceva ceva pozitiv tot se obtine si din acea auto-amagire, ca doar nu s-or lasa chiar atatea persoane pacalite in mod veritabil si nici nu ar mai fi atunci atat de populare cantecele de gen „minte-ma, dar minte-ma frumos”. Desigur, daca devine total intolerabil, si nu se mai obtine absolut nimic pozitiv care sa sustina motivatia pe mai departe, maj lumii renunta si paraseste relatia, in mod normal, ca doar nu o sa stea si sa sufere aiurea asa degeaba, ca iar nu prea cred ca sunt chiar atat de multi masochisti veritabili pe lumea asta.

        Cred ca maj problemelor apar si din cauza de comunicare total neglijenta sau de incredere excesiva in puterile comunicarii autentice intre oameni care nici nu au vreun interes sa isi imbunatateasca aceasta vestita comunicare si nici macar probabil nu au motivatia reala sa munceasca sa si-o imbunatateasca, astfel incat sa fie totul mai clar. Destul de multe lucruri raman astfel nespuse deci necomunicate, sau comunicate doar aluziv si voalat sau partial, sau „lost in translation”, inteligibil doar de unul si neinteligibil de celalat, altii au poate uneori impresia ca partenerii ii pot intelege asa cumva in mod oarecum miraculos chiar daca nu se exprima clar si concret in cuvinte, etc.

  6. In mod cat se poate de concret, daca e vorba de relatii intre sexe diferite, (ca gay-ii obisnuiti cu IQ mediu se descurca oarecum mai usor la comunicari si fara cuvinte prea multe, doar cu body language simplu mutual inteligibil), se reconfirma de n-spe ori in mai toata mass-media ca barbatilor trebuie sa le spui concret ce vrei in cuvinte cat mai clare ca sa poata pricepe si actiona in vreun sens, inclusiv:

    a) inainte de sex: s-a arata chiar recent ca barbatilor chiar le place + le face bine si ii face mai Fericiti + mai Increzatori sa auda cuvintele concrete „Te iubesc” de la o femeie chiar mai mult decat le place femeilor sa auda aceste cuvinte de la barbati inainte de sex, plus

    b) in timpul actului sexual, maj barbatilor cat de cat normali la cap le face placere sa li se spuna asa concret o incurajare de gen „Bravo !”, sau chiar si o indicatie concreta si clara si usor de urmat din cand in cand, de ex „mai la dreapta cu 15 grade”, sau chiar si mai direct, „culcat !”, (NU pus intrebari grele abstracte de tip eseu ca de ex „ma iubesti ?”, sau aluziv complicate de tip multiple-choice de ex „cine este oare iubitul meu cel mai drag din intreg Universul ?”), plus

    c) sa NU cumva sa se traga concluzii gresite bazate pe cine stie ce presupuneri nefactuale + irationale daca acel barbat adoarme brusc in perioada refractara de dupa sex uitand sa zica si el „Te iubesc.”,

    A propos de sentimentele de Fericire si Incredere mai sus mentionate, am citit pe wikipedia ca combinatia acestor 2 emotii = emotia numita Dragoste.

    Deci, concluzia mea este, daca o persoana de sex feminin doreste sa imbunatateasca o relatie de dragoste din partea unui barbat cat de cat interesat de ea, ea trebuie sa ii spuna concret in cuvinte INAINTE de a face sex „Te iubesc” (NU in timpul sexului, nici dupa sex, ca daca e in timp ce face sex el nu va sti cum sa actioneze, ca „Te iubesc” NU reprezinta o indicatie concreta de a face ceva concret anume in plus decat deja se chinuie sa faca cat o putea si el de bine, iar dupa sex el deja nu mai aude si nu intelege, e total confuz, sau deja adormit, deci nu foloseste la nimica si e un efort in zadar).

    Zau, mai clar de atata nu stiu ce se mai poate zice. Eu ma retrag acum la culcare ca sunt cam beat.

  7. Sa stii ca mi-am dat seama, citind niste articole recente de pe blogul lui Mircea Vladut despre diverse minciuni sau iluzii si cum se lasa oamenii „pacaliti” de ele cu mai multa sau mai putina buna stiinta si chiar posibil interes, ca articolul tau e mai complex decat pare, ca nu e doar despre comunicarea din cadrul relatiilor realtiv simple de indragostire, ci poate fi extrapolat si mai larg si poate atinge si domeniul social politic.

    Zau, ce ti-e si cu stiintele astea ale comunicarii si PR-ului ! Tare complexe sunt si uite cum ne angajam chiar noi si ca blogger chiar si amatori in ele…de ce oare nu ne-om putea abtine sa tot comunicam si sa dorim sa inter-relationam asa unii cu altii, chiar si cand e destul de clar ca nici nu ne pricepem prea bine, ba mai iese uneori si cu suferinte si consecinte posibil neplacute, chiar ca nu stiu…trebuie sa fie ceva addictiv…cel mai bine ar fi poate sa ne luam pauze de comunicare, asa cum fac unii calugari care stau muti, fara sa vorbeasca mai toata ziua…ia uite ca am citit pe wikipedia ca si in hinduism exista un fel de tacere din asta spirituala impusa, ba chiar si in cultura romei antice vestalele virgine trebuiau sa taca uneori obligat ani de-a randul, si pana si Pitagora ii punea pe elevi sa taca obligat un anumit timp la scoala lui…insa sfantul Ambrozie a zis ca nu e bine asa sa taci din gura fara rost, adica sa fii tacut si necomunicativ in mod lenes, ci trebuie sa fie in mod si in scop spiritual…zau, nu stiu cum ar putea fi asta recreat la nivel de comunicare on-line…poate asa ca un fel de articole „albe” dedicate unui titlu subiect anume insa despre care sa nu se scrie nimica sub titlu…cine stie, poate citeste cineva asta si porneste vreun trend…!

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s