Lucruri nefăcute la timp, dar totul e până într-o zi


Cum bine zicea şi Funeriu la o televizie, problema ce se discută zilele astea pe la toate tocşoaiele e falsă. Nu despre câinii comunitari e discuţia, ci despre cum nu s-a făcut nimic din ceea ce era normal să se facă în ultimii 23 de ani.

În ăşti douăzeci şi trei de ani puteam exploda ca naţie. Ca performanţe economice, ca statut între tările Europei Centrale. Centrale, fiindcă încadrarea noastră între ţările est-europene e o altă tâmpenie acceptată şi înghiţită de noi. Puteam moderniza uriaşa industrie, dar n-am făcut-o. Am tăiat-o la fier vechi. Puteam hrăni un sfert de Europă din agricultura noastră, dar am început glorios prin a fura instalaţiile de irigaţii. Puteam avea mii de kilometri de autostrăzi pe care să circule anual milioane de turişti străini, care să admire frumuseţile unei Românii care e extraordinară fiindcă aşa a lăsat-o Dumnezeu, nu pentru că am avea noi vreun merit. Dar am preferat să n-o facem. Chiar, ce ne trebuie nouă autostrăzi!?

Nici pe plan local nu s-a făcut nimic. Oamenilor li s-a promis mereu ceea ce au dorit să audă, ba asfaltare, ba curăţenie, ba apă gaze şi canal, ba metrou, etc. Li s-a promis şi alegătorilor din mai toate oraşele că vor scăpa de câinii ce umblă nestingheriţi peste tot. Bineînţeles că nu s-a făcut nimic. Ori pentru că promisiunea a fost uitată după alegeri, ca mai toate promisiunile, ori că nu s-a dorit eutanasiere, ori că nu au fost destui bani pentru sterilizare. Nu s-a vrut eutanasiere din cauză că ori babe rujate şi nefutute au ameninţat că se leagă cu lanţuri de Casa Poporului, sau oengeuri sugătoare de bani comunitari şi de altceva au tocat banii şi n-au dat rezultate. Câinii sunt tot acolo.

De-aia, fiindcă niciodată nu se face ce trebuie şi la timp, am ajuns cum am ajuns. Ne tot holbăm prin Nord, la Suedia sau Finlanda ori Norvegia, şi ne căcăm pe noi că ăia sunt aşa şi pe dincolo, au trei coaie şi noi niciunul. Aşa ne place nouă să ne amăgim, dar de fapt toţi avem câte două coaie, două mâini, două picioare şi, mai ales căte un cap pe umeri pe care să-l punem la contribuţie. Dar îl punem să gândească numai cum să prostim alegătorii, nu cum să facem ce trebuie pentru ei. În realitate, nicio ţară civilizată nu a aplicat vreo metodă specială pentru bunăstare, ci pur şi simplu acolo s-a făcut lucrul cum trebuie, corect şi la timp. Nimic, dar absolut nimic ieşit din comun.

Dar, fiindcă ulciorul merge de puţine ori la apă, totul ţine până când apare catastrofa. A trebuit să moară japonezul ăla, care cred că nici acum, pe lumea aiilaltă nu ştie cum a păţit-o, au trebuit să fie muşcaţi sute şi mii de cetăţeni, bătrâni şi copii, în genere, ca să ne mai aducem aminte de problema cu câinii. Pe care problemă, după o săptămână-două de dezbatere la teveuri şi ziare, o uităm din nou. De-aia, repet, se ajunge la tragedii, fiindcă nu se face nimic din ceea ce ar fi normal să se facă. Nimic, doar spoieli, mâncătorii de căcat în campanii şi prostirea alegătorului cât se poate de mult, totul înspre propăşirea financiară a nesimţiţilor care ne tot conduc.

Deci, până nu vom ieşi din starea de lehamite şi nesimţire şi nu vom pune mâna să face ceea ce trebuie făcut, nimic mai mult, lucruri normale, dar la timp şi în mod corect, astfel de tragedii stupide şi de neînţeles cum e această ucidere a unui copil de către câinii care nu mai aveau ce căuta de mult pe străzi vor continua. Dar bag mâna în foc că pentru a rezolva toate problemele deloc puţine pe care românii le au azi vor trebui să se întâmple zeci de nenorociri ca aceasta pentru a lucrurile să se mişte.

Anunțuri

3 gânduri despre „Lucruri nefăcute la timp, dar totul e până într-o zi

  1. Ma bucur in legatura cu revenirea ta in activitatea blogosferica, chiar si daca in articolul tau nu apare o poza de friptura impresionant de apetisanta, (si zau, nu stiu cum o fi situatia cu fripturile in Finlanda sau Suedia, dar pot sa zic ca in Norvegia contemporana nu exista o cultura a mancatului de fripturi, ci mai degraba de pizza cu gust de carton), sau o poezie impresionant de vesela, (si intr-adevar si in Norvegia, la fel ca si in Romania, exista o cultura a exprimarii poetice in sens de ca norvegianul e si el nascut poet, desi nu in stil mai complex variat romanesc, asa si vesel si trist, ci mai mult doar melancolic asociat cu sentiment de deprivare, mai concret de foame, de dor, de tristete in fata unui abandon, etc…posibil chiar legat asa la nivel istoric intr/o oarecare masura si de lipsa de fripturi in cultura alimentara nationala populara traditionala, desi,ma rog, natiunea norvegiana este destul de tanara, nu a avut timp sa isi formeze inca o imagine de sine de popor mai complexa, pana si limba scrisa e ceva asa ff recent relativ la lb romana, si in general asa in regiunea mai larga de expresie culturala literara dano-norvegiana lucrurile sunt asa mai mereu in curs de dezvoltare, organizare si de reorganizare, mai mult asa tot cam de tranzitie, la ei asta durand de la 1814, deci de cca 200 de ani, relativ la tranzitia de numai cca 23 de ani din Romania, in mare parte suedezii fiind de vina pt asa ceva, ei fiind asa un fel de unguri in cadrul Scandinaviei mai largi, cu finlandeziii fiind asa „moldovenii”, si cu laponii reprezentand poporul rrom, iar eschimosii din Groenlanda reprezentand probabil alte elemente minoritare, ceva gen poate gay-ii, desi nu bag mana-n foc, ca nu m-am lamurit inca !)

    On topic, habar nu am, nu ma pricep la chestii despre care am impresia ca tin de primarie si de directiile sanitare umane si veterinare…ceva oarecum ciudat dat fiind ca mie, ca functionar birocrat specialist generalist, (in acest moment inca in functie de sef de stat de gradul 2), mi s-a mai intamplat asa din timpin timp sa conlucrez de destul de multa vreme cu alti functionari angajati ai acestui fel de entitati, chiar din diferite tari, nu numai din Romania, chiar prin metode de comunicare orale si scrise, dar zau, habar nu am care e scopul si misiunea lor, ce fac, cine face si cine nu face, etc…zau, ai MARE dreptate cu autocritica, pt ca e cat se poate de clar ca e si vina mea, zau, e posibilasa ceva, sa conlucrez asa cu diversi, sa fiu chiar platit de diversi contribuabili chiar onesti,(din fericire nu cei din Romania in acest moment, ca asta ar mai lipsi sa se dea vina pe mine), si eu de fapt sa NU am habar nici ce fac nici cu cine vorbesc, nici ce functie au aia, nici ce functie am eu relativ la ei…e ceva, zau,nu credeam ca e adevarat,dar se pare ca ESTE, acel principiu al lui Peter, ca fiecare avanseaza in cariera pana lanivel lui propriu maximde incompetenta,adica la fiecare nivel exista oamenii incompetenti de a se afla acolo !

    • PS Stiati ca un enunt precursor al acestui principiu a aparut in istoria literaturii europeene in anul 1767, in cadrul lucrarii de tip piesa de teatru de comedie cu adevarat incantatoare, intitulata Minna von Barnhelm sau Fericirea Soldatilor, scrisa de dl Gotthold Ephraim Lessing, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Gotthold_Ephraim_Lessing.PNG , originar din regiunea Saxonia, cam la 40 de km la nord de orasul Dresda, din fosta RDG, (oras pe langa coltul de granita si cu Polonia si cu Rep Ceha, in care dl Putin fusese sef de KGB la vremea cand cu 1989 si cand a inceput si acolo sa cada comunismul, cu ocazia cand pe acolo au trecut niste revoolutionri refugiati dinspre Praga care dreau sa ajnjng ain RFG, si atunci populatia locala RDG-ista s-a unit cu acestia si au inceput sa demonstreze si ei impotriva administratiei RDG, si pe urma cazut si zidul Berlinului, zau, stiam eu ca incompetentul de Putin trebuie ca a fost de vina pt acesta contributie la incheierea perioadei atat de linistite si de stabile a Razboilui Rece pe care o regreta acum atat de multa lume din jurul mapamondului…).

      In aceasta piesa, unul din personaje rosteste acest citat, „Sa fiu eu avansat la un grad superior celui de sergent ? Nu pot lua asta in considerare. Eu ma consider un bun sergent. As putea ff usor deveni un capitan prost, si mai mult ca sigur un general total incompetent. Asemenea lucruri se deduc din experienta de viata.”

Tu ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s