Bănci, pariuri, farmacii


După cum se știe, peste tot sunt, la parterul blocurilor, bănci și farmacii. Acestora le fac concurență ca număr, de ceva vreme, agențiile de pariuri. Toate sunt interconectate, iar traseul logic este următorul: intri la bancă, faci credit, iei banii, după care mergi la agenția de pariuri și îi joci pe toți. A doua zi revii la pariuri, verifici biletul, constați că ai pierdut toți banii, și cu ultimele puteri te îndrepți către cea mai apropiată farmacie, unde cumperi pe datorie pastile de cap.

Paştele televiziilor


După cum ştiţi, dragi români, televiziunile noastre au căpătat o limbă de lemn mai dihai ca pe vremea lui nea’ Nicu. De lemn d-ela răşinos, puturos, iar buletinele de ştiri au devenit inconfundabile. Dacă, pe rând, marile evenimente comentate cu depunere de rumeguş sunt 1 mai, litoralul, Crăciunul ori căderile de zăpadă din timpul iernii plus turiştii de pe Valea Prahovei la pachet, iată că a venit vremea ca şi de Învierea Domnului emisiunile informative să ne prezinte aceleaşi ştiri, cu acelaşi conţinut adormitor, ştiri la care, dacă schimbi anul, sunt exact, dar identice şi la fel în fieşcare an. Expresiile folosite întru enervarea generală a auditoriului sunt:

– pregătirile de Paşti sunt pe ultima sută de metri
– supermarketurile au devenit neîncăpătoare în aceste zile
– gospodinele pregătesc bucatele tradiţionale
– pensiunile de pe Valea Prahovei îşi aşteaptă oaspeţii
– tinerii au sărbătorit Învierea Domnului în Centrul Vechi din Bucureşti
– poliţia rutieră a aplicat 789 de amenzi şoferilor ce consumaseră băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan
– Paşte inedit pentru Cătălin Botezatu! Vezi cu ce blondă s-a distrat designerul în Caraibe
– românii din Spania şi Italia revin acasă de sărbători pentru a fi alături de cei dragi
– şoferul unui bolid marca BMW a intrat pe contrasens pe bulevardul Kisseleff lovind un stâlp de iluminat public. Acesta a fugit de la locul accidentului. Oamenii legii au intrat pe fir
– la serviciul 112 s-au înregistrat sute de indigestii şi intoxicaţii cu alcool din cauza abuzului de alimente tradiţionale şi băuturi alcoolice
– credincioşii s-au înghesuit pe dealul Mitropoliei pentru a lua Lumină
– distracţie pe cinste la malul mării: primarul Mazăre a sărbătorit Învierea cu zeci de animatoare

Cu siguranţă că mai sunt multe altele; cine îşi aminteşte alte astfel de exemple e rugat să completeze lista 🙂 Vă urez un Paşte liniştit, cu lumină în suflete şi speranţe de mai bine, că alea mor ultimele. Hristos a înviat!

Noul val de mari actori


Mi-e tare dor de filmele româneşti la care distribuţia nu avea în componenţă doar un nume mare, eventual două, ca la Hollywood, ci patru-cinci, chiar mai multe. Doar dacă ne amintim de seria B.D., Nea’ Mărin Miliardar sau Operaţiunea Monstrul ne cuprinde o nostalgie teribilă. E ca într-o echipă de fotbal din care fac parte Maradona, Pele, Beckenbauer, Messi, Hagi şi Cristiano Ronaldo. E ca un vis devenit fum, dar care odată era în viaţă.

Marii noştri actori de astăzi, tineri sau bătrîni, pot fi număraţi pe degetele de la o mână plus două, trei degete de la cealaltă. Dar putem reînvia tradiţia folosind un alt tip de actori, care oricum sunt mult mai prezenţi în minţile noastre, zi de zi, fiindcă îi tot vedem pe la televizii. Am curaj să pun pariu că succesul va fi garantat şi că oamenii îi vor aprecia pe aceşti noi actori cel puţin în aceeaşi măsură ca pe cei de odinioară.

Nu ştiu încă dacă noii protagonişti vor putea juca împreună într-o singură mare producţie; cel mai probabil fiecare din noile vedete va avea show propriu. Dar care or fi noii actori, vă tot întrebaţi? Ei bine, sunt cei ce au schimbat, sau sunt pe cale să schimbe costumele elegante de mii de euro cu pijamalele de la bulău, şi accesoriile gen ceas elveţian cu o elegantă bilă de fier legată cu lanţul de picior. De exemplu, o emisiune care ar putea concura cu succes şi chiar depăşi ca audienţă Masterchef ar fi emisiunea culinară „Savarina”, unde unic membru al juriu va fi maestrul cofetar George Copos. Cu o vastă experienţă în domeniu, bătrănul nea Georgică va juriza maiestuos concursul, iar câştigătorul emisiunii va fi desemnat în urma unei probe ce va consta în coacerea unui blat, reţetă la care nea’ George s-a priceput mereu.

O emisiune gen „Dansez pentru tine” ar putea prezenta cunoscutul dansator Cristi Borcea. Vechi dansator pe ritmurile nu la fel de celebrei Shakira prin tribunele fotbalului românesc, Cristi va face celelalte emisiuni de gen să se desfiinţeze.

Vor deveni mai celebri decât multe cupluri de fraţi din lume, fraţii Becali. Actor desăvârşit, fratele Giovani îl va face repede uitat pe Robert de Niro încă de la prima peliculă. Mai puţin talentat, însă foarte promiţător, fratele Victor va juca în filmul cu numele „Dau la pompă”, în rolul unui umplător de butelii.

Gică Popescu şi Meme Stoica îl vor scoate la pensie pe (aproape) septuagenarul Ovidiu Ioaniţoaia printr-o emisiune de analiză şi comentarii de fotbal, unde vor diseca săptămână de săptămână meciurile Pârnăiaşul Jilava – Bulău Rahova, sau Zăbreaua Poarta Albă – Ocnaşul Gherla din Liga I Penitenciare.

O emisiune culturală va avea celebrul blogger şi iubitor de artă Adrian Năstase. Acesta va prezenta în primele ediţii ale emisiunii sale „Jurnal Curtural” pasaje din noua sa carte ” Poposind în fundul curţii”.

Un interesant film de spionaj, cu agenţi KGB, îi va avea în rolurile principale pe Gigi Neţoiu şi dom’ profesor Dan Voiculescu. Aceştia vor lupta să anihileze un temut spion ce activa sub acoperire ca turnător siderurgist, pe numele său Felix Varanul.

Cele mai interesante şi, sper eu, şi cele mai îndrăgite emisiuni vor fi cele de varietăţi. Aici binecunoscutul entertainer de la malul mării cu nume de leguminoasă Radu Mazăre va prezenta emisiunea „Trenuleţul”. După cum sună şi numele, Răducu va fi locomotiva unui trenuleţ format din toţi colegii din camera sa de la Poarta Albă, ultimul vagon fiind şeful de cameră. Tot pe aceeaşi temă, Mazăre va fi vedeta emisiunii „Mireasă pentru şeful meu”, unde în fiecare ediţie se întâmplă acelaşi lucru, şi anume: Radu la final devine Rădiţa şi sfârşeşte prin a deveni mireasa şefului de cameră.

Comunism, pauşal


Ca să parafrazăm o replică din Caragiale, aş descrie conţinutul articolului cam aşa: „Să se consume, primesc, dar să nu se plătească nimic”.

Aşa-i pe la noi, de mai bine de jumătate de veac. Ne place să trăim la comun, ne place la grămadă, iubim aglomeraţia şi statul la coadă, ne place să ne mirosim băşinile unii altora. Nu ne place pe cont propriu, nu vrem să luăm viaţa-n piept, de-aia ne şi place să lucrăm la stat. Iubim transportul în comun, de-aia ne şi înghesuim, mai ales că printre noi sălăşluiesc milioane de pensionari care beneficiază de pomană gratis pe troleu, autobuz, tramvai.

De aceea ne şi place să plătim la comun. Preferăm salarii mai mici, dar să ajungă la toţi, de-aia vrem să muncim la stat. Preferăm să ne înghesuim în trenuri personale unde mâncăm parizer cu ceapă împreună cu colegul de compartiment. Mergem cu ratele supraaglomerate, unde ţinem pe picior paporniţa vecinului. În sfârşit, alegem să plătim apa, gazele şi căldura la comun fiindcă e mai convenabil aşa.

Cum să nu ne convină să plătim căldura la pauşal? Cetăţeanul care are montate repartitoare face economie, căci poate vede oricând cât a consumat. Ăla care e la pauşal are căldură destulă, dar plăteşte mai mult. Aşa că îşi doreşte ca şi cel cu repartitoare să plătească tot la pauşal, ca să-i suporte şi lui parte din cheltuieli. La apă caldă şi rece e la fel, toţi vor să consume cât mai mult, dar să plătească toată lumea. Din nou, despre căldură: ca să nu plătească mult, cel cu repartitoare opreşte caloriferul şi dă drumul la aragaz, fiindcă gazele se plătesc la comun.

După mine, viaţa în comunism egal plata utilităţilor la pauşal. Aşa cum s-a trăit în comunism, toată lumea la fel, aşa e şi viaţa la bloc, unde plata dărilor se face la comun. Nu e nicio diferenţă între a avea salarii la fel în acelaşi domeniu de activitate, deşi se vorbeşte de instituţii diferite (cum era în comunism) şi traiul la bloc la comun. La pauşal.

Colaci de sârmă cumpăăăăr…


A dat firul ierbii, musca a început a bâzâi, şi posesorii de motoare a urla… E un singur lucru pentru care îmi (mai) place iarna (că când eram mic o adoram): findcă iarna, pe mâzgă, polei, gheaţă sau zăpadă sunt mai puţine sinucideri în trafic. Fiindcă nu există motociclişti.

De vreo doo zile nu mai poţi dormi noaptea, frate… Sinucigaşii de meserie nu se mulţumesc să se plimbe cu motoreta, trebuie să se dea pe o roată, să le ambaleze la maximum, să se dea mai deştepţi decât sunt… Şi se mai miră că îi urăşte lumea, şi mai au şi nesimţirea să facă marşuri de popularizare.

Cu sârma din titlu intenţionez să rezolv, măcar parţial, problema motoarelor. Din loc în loc, pe trasee ce sunt circulate de motociclişti, se vor posta doi cetăţeni de bine de-a stânga şi de-a dreapta şoselei. Vor lega sârma de un copac din lateral, iar când se apropie vreun sinucigaş, cel din partea opusă va trage de sârmă basculând astfel motociclistul inconştient. Aşa scăpăm lejer de motociclişti, fără cheltuieli şi fără bătaie de cap. Şi asigurăm şi organe sănătoase celor în nevoie.

Propunere de invenţie


Astăzi m-am dat, ca în aproape fiecare zi, cu transportul în comun. De regulă merg cu troleul şi cu autobuzul. Dacă în autobuz ai parte de un transport mai confortabil, dat fiind motorul ciclic cu plajă mare de turaţii, în troleu eşti smucit, bălăngănit şi smuls de pe picioare din cauza demarajului şi frânei bruşte. Nooo, dijaba te ţii de bare sau de mânere – nu vă grăbiţi să mă sfătuiţi asta – asta înseamnă că ai mâinile asigurate, nu şi picioarele. Or, pe picioare stai, în ele ţi-e stabilitatea. Picioarele, în cazul unei frâne bruşte sau al unui demaraj idiot îţi sunt luate pe sus, la propriu.

Iată propunerea mea, în spiritul unui transport în comun mai sigur, nu doar pentru cei ce sunt aşezaţi. Întru siguranţa şi a acelora ce călătoresc în picioare, propun un dispozitiv în care să încapă încălţările călătorilor, care să aibă formă de pantof. Aceste dispozitive vor fi dispuse, în urma unui studiu, cam pe unde stau în picioare călătorii, şi vor fi în cuantumul exact aflat în concordanţă cu specificaţiile producătorului de autobuz sau troleibuz în ce priveşte numărul maxim de persoane ce călătoresc în picioare.

Aceste dispozitive vor trebui să fie reglabile, cu ajutorul unor distanţiere, pentru a asigura accesul tuturor la ele, cu toate mărimile de încălţări. Singurul impediment care va trebui discutat şi rezolvat, împreună cu inginerii constructori de mijloace de transport în comun, va fi acela care priveşte doamnele ce se urcă în autobuz sau troleu încălţate cu pantofi cu toc.

Întrebare existenţială


Văzând videoclipul de mai jos, extras dintr-un film românesc, mi-am adus aminte că şi eu pun uneori aceeaşi întrebare cunoscuţilor. Nu fiţi pudici, e o situaţie în care ne aflăm cu toţii cel puţin o dată pe zi. Răspunsul meu este „dimineaţa”, dar nu este exclus ca fenomenul să se repete şi pe parcursul zilei. De exemplu, când intru la servici seara, la schimbul trei, e musai să mai fac o dată, aşa, pentru siguranţă. Voi ce răspuns daţi întrebării din filmuleţ?