Culori și cămări pline


Această scriere nu e pentru cei ce deja bocesc după vară. Nici n-au după ce, anul ăsta nu sunt foarte sigur c-am avut vreuna. Nu-mi place căldura, urăsc canicula și iubesc, în schimb, temperatura ideală pentru orice om: 22, maxim 25 de grade. Și 18-20 e foarte bine.
Singurul lucru pentru care aștept vara, în afară de concediu, e faptul că pot să port pantaloni scurți și sandale. După ce mă plictisesc de ele, poate să vină toamna. Nu știu cum unora nu le place acest anotimp, preferatul meu alături de concubina primăvară.
Cum să nu îți placă anotimpul cu cele mai multe culori? Nu cu cele mai multe, cu toate! O bancă într-un parc plin de frunze multicolore căzute în dezordine, luminată vag și parțial de soarele călduț și tomnatic e una din cele mai frumoase imagini pe care ți-o poți închipui, iar ea devine realitate în anotimpul culesului…
Toamna, când oltencele fierbinți duc pe cap panere cu mere, pere, nuci pentru a umple cămările. Găleți cu prune cară gospodarii către putinile ce le vor fermenta, iar Sfântul Cazan de Țuică va slobozi nectarul zeilor ce va servi la iarnă drept antigel tot gospodarilor în timpul operațiunii de spargere a lemnelor. Toamna vine și cu aspect culinar, cu pastramă de berbecuț udat cu tulburel. Tulburel, căci tot toamna se culeg și viile, bucuria băutorilor fruntași și întristarea nevestelor.
Dacă nu v-am convins cu nimic în toate aceste rânduri, mai ofer un argument ce poate convinge lucrătorii din finanțe-bănci, cetățeni de regulă greu de sensibilizat. Gândiți-vă că primăvara muncești pentru a câștiga niște bani, îi investești, îi înmulțești, apoi îi pui la bancă, vara reziști și nu îi cheltui, iar toamna îi scoți cu dobândă cu tot. Asta e toamna 🙂
După mine, aș vrea să fie doar primăvară și toamnă, cu câte o lună de vară pentru concediu și una de iarnă pentru Crăciun și Revelion și Bobotează cu zăpadă. În rest, primăvară verde și răcoroasă și toamnă călduță și multicoloră. Doar atât!

Amintiri din copilărie


Când eram mic, la ţară, am furat două ouă de la Baba Lina, vecina noastră, intrând printr-o portiţă ce făcea legătura dintre curtea noastră şi a ei. Am dat fuga la cuibar, am descoperit bucuros două ouă şi le-am furat. Ajuns acasă victorios, le-am pus pe masă, în bucătăria de vară, şi am plecat. După o vreme, când m-am întors în bucătărie, un ou era jos, spart, fiindcă bucătăria nu era tocmai plană, iar masa şedea în pantă. Mi-am dat seama atunci că nu sunt bun de hoţ.

Aşa ceva îmi aduc eu aminte de 1 Iunie…

Administratorul meu iubit


Acești minunați oameni… Cum să nu-i iubești? Când vii frânt de la muncă, când îți târâi istovit membrele încălțate, după ce constați că iar s-a afișat o întreținere de coșmar, deodată…

Cu un ultim efort apeși butonul de la lift, și îi auzi zgomotul greoi, și tresari fericit… Merge! Ajunge la parter, pui mâna pe mâner, dar când dai să deschizi ușa…

Dintr-o dată, toate grijile s-au dus!  Toată oboseala se spulberă, topită precum topește soarele aburii ceții… Ochelarii ți se aburesc de emoție, îi dai jos, îi ștergi cu grijă, iar când în sfârșit îi așezi pe nas, parcă tot nu-ți vine să-ți crezi ochilor! Da, e adevărat! Administratorul tău drag iar ți-a făcut o surpriză… Chiar așa, cum să nu-l iubești?

… Liftul deja l-a luat altcineva, dar ce mai contează… Cu ochii minții vezi, precum o Fata Morgana, chipul blajin al simpaticului tău administrator… De fericire, o iei pe scări!

image

Ruptură definitivă


Te-ai simţit vreodată nedreptăţit? Aşa mă simt eu acum. Ai constatat vreodată că oamenii din jur te iau la preţ de matineu? Aşa mi se întâmplă şi mie, acum. Nu cumva ţi s-a părut că oamenii din jurul tău te nedreptăţesc, deşi tu erai convins că n-ai greşit faţă de ei?

Deşi eşti critic cu tine însuţi, nu-i aşa că sunt destui aceia care îţi găsesc, totuşi, nod în papură? Cu toate că încerci să faci ca totul să fie bine, este că există mereu critici şi bârfe?

Bârfe, mai ales. Mai ales de la cine nu te aştepţi. Sau, bineînţeles, te aştepţi. Dar nu îţi închipui că vor fi cu o aşa fervoare. Aşa de înverşunate. Care să te atingă la suflet. Îţi închipui bârfele ca pe ceva de suprafaţă, nicidecum ca pe ceva de conţinut, şi în niciun caz ca pe un atac la persoană.

De-aia astăzi am decis ruperea sentimentală definitivă de două persoane. Una, cunoscută mai de mult, alta recent. E mai bine aşa, şi sper să nu mai am dureri de cap de acum înainte.

Femeile noastre


De ce iubim femeile ? Nu ştiu ! Dar ştiu de ce iubeşti femeia ! Acea femeie ! O iubeşti….

Pentru că te iubeşte asa cum eşti, leneş, egoist, fustangiu, mămos, mincinos…

Pentru că atunci când vii de la serviciu găseşti masa plină de bunătăţi si berea rece în frigider…

Pentru că te trezeşte dimineaţa cu miros de cafea în timp ce ea e sub plapumă satisfacându-te…

Pentru că nu te trezeşte noaptea când plânge copilul vostru !

Pentru că atunci când eşti la masă la părinţi, cu toate rudele de faţă, ea îţi scrie un sms:”ups….mi-am uitat lenjeria intimă acasă, dragule”
Pentru ca e lângă tine când ai nevoie

Pentru ca seara se bagă lângă tine în pat în pijamalele de finet(pe care tu nu le suferi) şi când o dezbraci…constaţi că are cea mai sexy lenjerie Victoria’s Secret pe ea…

Pentru că te face mereu fericit…

Pentru că te lasă să dormi şi scoate ea câinele la plimbare…

Pentru că îţi cumpără lansete în loc să-şi ia un parfum…

Pentru ca ea e femeia ta !

Un articol inspirat, practic scris de o femeie.

8


Deocamdată, doar 8. Ani. 8 ani din cei pe care mi-aş dori să ajungă cu numărătoarea la plus infinit.

Atâţia ani împlinim astăzi, eu şi cu Mădă, de când ne-am cunoscut. 25 februarie 2005. Ziua când, cum am zărit-o, i-am oferit un bucheţel de ghiocei şi am prins-o de mânuţa ei pufoasă. Restul e istorie.

Istorie pe care mulţi dintre voi, ce citiţi acest articol o ştiţi, mai mult sau mai puţin. Mulţi din voi ne ştiţi personal, alţii doar din pozele de pe Facebook. Dar fiindcă puţini ne ştiţi de la începuturile noastre, luaţi de vedeţi mai jos o poză făcută în primul nostru an împreună, în primul nostru concediu.

La mulţi ani nouă, Măduţa mea!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Blog prezentare


Trebuie musai să întocmesc un blog care să prezinte nişte felicitări gen „handmade” ceeate de soţia mea, dimpreună cu sora ei, respectiv cumnata mea. Pe respectivul blog trebuie să postez fotografii cu felicitările cu pricina, adică să le uploadez de pe o platformă, gen Flickr, dar care să arate ca un album, eventual să existe şi opţiunea de comandă. Are din voi habar cineva cum pot să fac, şi care platformă e mai bună? O să caut şi eu, fireşte, dar dacă aş găsi un răspuns rapid ar fi şi mai bine 🙂