Verzituri de primăvară


Nu e tocmai o rețetă demnă de o carte de bucate, dar astăzi vă prezint o salată de primăvară, ușor de făcut, ușoară și la stomăcel, rețetă de post, bineînțeles. Conține salată verde, praz, castravete verde, măsline, sare, ulei de măsline musai virgin, ca o fată mare. Cantitățile le stabiliți domniile dumneavoastră. Poftă bună!

image

Anunțuri

Dulciuri nu se mai fabrică


După cum sigur nu ştiţi, de vro trei săptămâni sunt la dietă. A-nu-ştiu-câta, fireşte, dar acuma e vorba de altceva. Nu mai urmez o dietă restrictivă, nici măcar una disociată. Nu mă mai înfometez, fiindcă toate acestea din urmă atrag după sine efectul yo-yo, adică după ce te opreşti din dieta restrictivă ajungi în câteva luni să cântăreşti mai mult decât înainte de ea.

E vorba de altfel de dietă fiindcă de data asta nu e de capul meu. Am ales să fiu supravegheat în chestia asta şi m-am dus la nutriţionist. Domnul doctor mi-a trasat o dietă în care mănânc destul, dar care nu conţine alimente interzise când vrei să slăbeşti, cum ar fi: pateuri, dulciuri, bere, prăjeli. Dar am destulă cărniţă, sunt trei mese pe zi şi două gustări, deci nu sufăr de foame. În ce priveşte alimentele interzise, mi-am impus o regulă.

Nu se mai fabrică dulciuri. Habar n-am de ce, au dat toate fabricile faliment, s-au dărâmat toate sau s-a dat o lege prin care se interzice fabricarea dulciurilor, nu e treaba mea cum, dar nu se mai vând dulciuri. La fel şi cu patiseriile, s-au închis toate şi nu se mai găseşte niciun pateu de vânzare. Nici bere nu se mai fabrică, fiindcă malţul şi orzul au fost mâncate de grauri şi, deci, nu mai e materie primă pentru bere.

Altfel nu rezistam. Trebuie să lucrezi pe plan psihic, altminteri cedezi şi dai atacul la „interzise”. Mi-am impus ca, indiferent de ce mâncare interzisă văd, să nu mi se facă poftă. Am voie două pahare de vin la două zile, aşa că nici aici nu sufăr. Mergem înainte, fiindcă abia aştept să nu îmi mai sară nasturii cămăşilor, cei din zona burţii. Deja nu se mai întâmplă asta, dar continui, fiindcă mai sunt alte bariere de trecut.

Paste alla puttanesca


Se toacă o ceapă, la fel şi patru-cinci căţei de usturoi. Se trag la tigaie în ulei de măsline şi un sfert de pachet de unt, în timp ce se fierb pastele (exact aşa cum scrie pe pachet). După ce ceapa a devenit sticloasă se adaugă măslinele verzi (din cele umplute cu gogoşar) tocate feliuţe şi se mai pune sare şi piper. Eu am mai adăugat şi suc de roşii, dă gust.

După ce au fiert pastele (eu am folosit spaghete) se scurg şi se amestecă în tigaie împreună cu sosul de acolo, şi se mai adaugă feliuţe de somon afumat, dar doar după ce se ia tigaia de pe foc. Se amestecă totul şi se adaugă sare şi ceva piper. Mai jos, ceva poze. Reţeta a fost inspirată de marea maestră Andreia, o jumătate a Casei cu Nuci.Ea m-a inspirat întru realizarea acestei reţete. Mai jos pun şi ceva poze, că poate vă fac poftă mai mare astfel.

:

Somon la grătar


V-am lăsat cam nemâncați în ultimul timp, dar aseară mi-am făcut o dambla pe care mi-o propusesem mai demult. Am investit în două medalioane de somon, m-am strofocat în căutarea unei reţete comestibile, şi a ieşit după cum vedeţi în pozele de la sfârşit.

Peştele l-am marinat vreo trei ore (dar poate sta şi o zi, că nu-i bai) în ulei de măsline, busuioc şi oregano mărunţit, sare, piper şi zeama de la o jumătate de lămâie. Înainte să gătesc peştele am curăţat doi cartofi, i-am tăiat cubuleţe şi i-am pus la fiert în apă cu sare. După ce au fiert i-am scos şi i-am scurs de apă într-o strecurătoare, iar apoi i-am tras la tigaie cu un sfert de pachet de unt, după care am adăugat ceva pătrunjel tocat. Am fript şi peştele pe grătar, câte patru minute pe o parte (dar puteţi să-l lăsaţi şi cinci sau şase), şi gata! Poftă bună vă doresc!

Remediu garantat (pe bune)


Dacă tot nu vă trece mahmureala, iar cele scrise de mine acum două articole v-au provocat greaţă şi alte răutăţi, un leac este garantat.

Aşadar, pentru toţi aceia dintre dumneavoastră care aţi mâncat prea mult ori aţi exagerat cu băutura (ceea ce e perfect explicabil), vă recomand sfânta varză acră. Nu zeamă, ci ca atare! Mâncaţi, dragi prieteni, varză murată, căci nu vă va face rău, şi îmi veţi mulţumi mai târziu. Atenţie: toţi cei mahmuri, faceţi-vă bine şi fiţi apţi combatanţi, că acuşi vine Revelionul!

Cei nefericiţi cu mâncarea


De câte ori merg în concediu ori ies prin oraş mi-e imposibil să nu văd cetăţeni ce solicită din meniul restaurantului chestii foarte româneşti, cum ar fi: ciorbă de burtă, tochitură, pastramă, peşte prăjit de orice fel sau nelipsita iahnie de fasole. Nu-i nimic rău în asta, ba chiar e foarte bine. Dar mâncărurile astea pot fi gătite cu uşurinţă şi acasă. De regulă însă, cei ce le comandă la restaurant sunt oameni cu dare de mână, ce nu-şi mai lasă doamnele să gătească acasă, ori au soţii nepricepute în bucătărie.

Mie îmi vine să râd, ba chiar îi compătimesc pe respectivii pofticioşi, căci eu am o situaţie fericită, doamna găteşte bine, acasă la părinţi mereu s-a mâncat ca „la mama acasă”, şi aşa am fost crescut, cu bunătăţi şi mâncăruri româneşti făcute în casă. La mine niciodată nu s-a cumpărat cozonac, deşi recunosc că aproape că nu merită efortul destul de mare pentru a-l prepara; la noi s-au înroşit ouă de Paşte, nu s-a cumpărat gata vopsite. N-am mâncat decât o dată, poate de două ori pe la servici conservă de fasole, şi asta doar pentru că îmi era foarte poftă. Niciodată n-am consimţit să cumpăr sau să mănânc la restaurant ceva ce pot face în casă.

Bineînţeles că şi în ce priveşte mâncarea de la servici sunt adeptul pacheţelului de acasă. Care poate conţine un sandviş-două producţie proprie, mâncare gătită acasă, la castronetă, inclusiv murături dacă e cazul, ori vreo salată de ton sau asortată, depinde de sezon. Nu mă prea omor cu ciorbele, că mi-aş fi luat şi borcan cu ciorbiţă la servici.

Am ajuns aşa din cauza suficienţei fabricate de diversitatea produselor culinare semipreparate din supermarketuri şi din cauza fastfood-ului. E muuult mai simplu să-ţi iei o şaorma-cu-de-toate sau să dai pe la Mec şi să-ţi cumperi o sacoşă cu junkuri, decât să pierzi 10-15 minute acasă pentru a-ţi pregăti pachetul. Suntem muuult prea comozi, şi ne-am obişnuit să nu mai facem singuri mai nimic, iar şi ăsta e un motiv plauzibil pentru care nu mai mâncăm sănătos.