Cei nefericiţi cu mâncarea


De câte ori merg în concediu ori ies prin oraş mi-e imposibil să nu văd cetăţeni ce solicită din meniul restaurantului chestii foarte româneşti, cum ar fi: ciorbă de burtă, tochitură, pastramă, peşte prăjit de orice fel sau nelipsita iahnie de fasole. Nu-i nimic rău în asta, ba chiar e foarte bine. Dar mâncărurile astea pot fi gătite cu uşurinţă şi acasă. De regulă însă, cei ce le comandă la restaurant sunt oameni cu dare de mână, ce nu-şi mai lasă doamnele să gătească acasă, ori au soţii nepricepute în bucătărie.

Mie îmi vine să râd, ba chiar îi compătimesc pe respectivii pofticioşi, căci eu am o situaţie fericită, doamna găteşte bine, acasă la părinţi mereu s-a mâncat ca „la mama acasă”, şi aşa am fost crescut, cu bunătăţi şi mâncăruri româneşti făcute în casă. La mine niciodată nu s-a cumpărat cozonac, deşi recunosc că aproape că nu merită efortul destul de mare pentru a-l prepara; la noi s-au înroşit ouă de Paşte, nu s-a cumpărat gata vopsite. N-am mâncat decât o dată, poate de două ori pe la servici conservă de fasole, şi asta doar pentru că îmi era foarte poftă. Niciodată n-am consimţit să cumpăr sau să mănânc la restaurant ceva ce pot face în casă.

Bineînţeles că şi în ce priveşte mâncarea de la servici sunt adeptul pacheţelului de acasă. Care poate conţine un sandviş-două producţie proprie, mâncare gătită acasă, la castronetă, inclusiv murături dacă e cazul, ori vreo salată de ton sau asortată, depinde de sezon. Nu mă prea omor cu ciorbele, că mi-aş fi luat şi borcan cu ciorbiţă la servici.

Am ajuns aşa din cauza suficienţei fabricate de diversitatea produselor culinare semipreparate din supermarketuri şi din cauza fastfood-ului. E muuult mai simplu să-ţi iei o şaorma-cu-de-toate sau să dai pe la Mec şi să-ţi cumperi o sacoşă cu junkuri, decât să pierzi 10-15 minute acasă pentru a-ţi pregăti pachetul. Suntem muuult prea comozi, şi ne-am obişnuit să nu mai facem singuri mai nimic, iar şi ăsta e un motiv plauzibil pentru care nu mai mâncăm sănătos.

Ce mâncăruri ne plac?


Ia să fac şi io o leapşă, că văz că se poartă. Ia să-mi spuneţi voi mie ce vă place mai mult să mâncaţi, ce fel de mâncare aţi prefera indiferent de vreme, anotimp sau locaţie? La mine un top 10 ar arăta cam aşa:
1.Cartofi prăjiţi. Mi-au plăcut dintotdeauna, de pe când era mic, şi îmi menţin pasiunea şi acum fără rezerve. No.1 fără discuţie. A, obligatoriu cu usturoi.
2. Fasole, bătută ciorbă sau iahnie. Obligatoriu cu murături sau varză acră.
3.Şuncă afumată, cu usturoi sau ceapă. Paradoxul e că din orice mâncare decupez frate, grăsimea, dar şunca, cu toate că e alcătuită din grăsime 100%, o prefer oricând.
4. Mici la grătar. Cu muştar, normal. Tot de când eram mic îmi plac şi ăştia.
5.Pizza, normal. Nu de când eram mic, că nu ştiam ce-i aia pe atunci. Dar cam de pe când a apărut pe la noi. Obligatoriu să aibă ardei gras şi măsline. Restul nu mai contează, ce mezeluri are pe ea.
6.Şaorme de-astea cu de toate prin ele. În ultimul timp prefer să mi-o fac eu pe doamna shaorma, pentru că ştiu eu ce pun în ea, şi o fac şi foarte bună, de altfel 🙂
7.Pilaf de orez, dar fără carne. În general nu-mi place mâncarea gătită cu carne. Carnea pentru mine există doar ca friptură.
8. Mazăre, tot fără carne.
9.Chestii la grătar: muşchiuleţ de porc, pulpe superioare de pui desfăcute de pe os, cârnaţi.
10.Omlete, ouă prăjite, ouă în general.
Pe această leapşă poate s-o încaseze cine vrea şi să scrieţi dumneavoastră ce vă place să îngurgitaţi ori aici, ori la dvs pe bloage, cum poftiţi. Poftă bună la scris!