Colaci de sârmă cumpăăăăr…


A dat firul ierbii, musca a început a bâzâi, şi posesorii de motoare a urla… E un singur lucru pentru care îmi (mai) place iarna (că când eram mic o adoram): findcă iarna, pe mâzgă, polei, gheaţă sau zăpadă sunt mai puţine sinucideri în trafic. Fiindcă nu există motociclişti.

De vreo doo zile nu mai poţi dormi noaptea, frate… Sinucigaşii de meserie nu se mulţumesc să se plimbe cu motoreta, trebuie să se dea pe o roată, să le ambaleze la maximum, să se dea mai deştepţi decât sunt… Şi se mai miră că îi urăşte lumea, şi mai au şi nesimţirea să facă marşuri de popularizare.

Cu sârma din titlu intenţionez să rezolv, măcar parţial, problema motoarelor. Din loc în loc, pe trasee ce sunt circulate de motociclişti, se vor posta doi cetăţeni de bine de-a stânga şi de-a dreapta şoselei. Vor lega sârma de un copac din lateral, iar când se apropie vreun sinucigaş, cel din partea opusă va trage de sârmă basculând astfel motociclistul inconştient. Aşa scăpăm lejer de motociclişti, fără cheltuieli şi fără bătaie de cap. Şi asigurăm şi organe sănătoase celor în nevoie.

Anunțuri

Cumpăr sârmă pentru motociclişti


Aseară eram la Piaţa Victoriei şi înainte să încep lucrul am ieşit un pic afară, la gura de metrou de lângă BRD. Fac o paranteză, şi menţionez din capul locului că n-aş locui într-o astfel de zonă decât dacă poate aş fi surd. E un zgomot la doişpe noaptea, că nici dacă ai avea trei rânduri de termopane n-ai putea să te hodineşti.
Dar cel mai mare zgomot îl fac donatorii de organe. Da, aţi ghicit. Motocicliştii. Se plimbă in cortegii de câte 6-7 cel puţin, şi fac un zgomot infernal. Mă rog, poate vor să se obişnuiască cu Infernul, către care probabil tind. De toate felurile de motopârţişti: şi cu de-astea de viteză, gen Kavasache sau Suzuche, dar şi cu choppere gen Harley. Au trecut vreo câţiva în foarte mare viteză şi cu mare zgomot şi pe lângă o dubă de jandarmi, care şi-a continuat mersul impasibil de patrulă cu douăzeci la oră. Au trecut dinspre Titulescu spre Iancu de Hunedoara, prin toată intersecţia de la Victoriei tot aşa, 7-8 motocârnaţi din ăştia, tot cu mega-zgomot, iar miliţienii călare erau parcaţi în mijlocul intersecţiei, şi n-au schiţat un gest.
Aşa că singura soluţie să scăpăm de ei e să ne facem dreptate singuri, iar metoda cea mai bună e cu zece-doişpe metri de sârmă oţelită. Se leagă sârma de un stâlp, se lasă perpendicular pe şosea, iar când trece un donator se ridică repede. Aşa scăpăm de toţi adrenaliştii lu’ Peşte (să vadă atunci adrenalină, cu beregăţile pe asfalt), şi oferim şi ţării organe proaspete, numa’ bune pentru pacienţii care abia le aşteaptă.
Deci, cine donează un colac de sârmă? Hai, că dau la schimb un ficat, un rinichi, la alegere!