Rostul bucatelor


Nu ştiu ce fac alţii, dar eu de Paşte sau Crăciun nu mă omor cu mâncatul. Nu mănânc eu mult de fel, dar nici de sărbători. Şi asta pentru că se mai gătesc sarmale şi peste an, normal, carne de porc are la măcelărie tot timpul, deci nici friptura nu-i o problemă, iar dacă cozonac nu se face, totuşi, decât de două ori pe an se găsesc alte şi alte prăjituri de casă care să-l înlocuiască.

Aşadar, nu prea simţim savoarea bucatelor de sărbători. Explicaţia e simplă. Nu ţinem post. Cei ce ţin măcar o săptămână cu siguranţă aşteaptă un ou de Paşte sau un cârnat de Crăciun. Cei ce postesc resimt într-un mod mult mai plăcut gustul bunătăţilor. Cândva, ţineam şi eu ultima săptămână, Săptămâna Mare, înainte de Paşte. Acum nici măcar pe aia n-o mai ţin. Poate ar trebui să reînnod tradiţia. Dar nu doar post alimentar, bineînţeles.

Post şi reculegere


Coleguţa de blogăreală Andreea m-a inspirat în scrierea acestui articol, şi îi mai şi mulţumesc pe această cale.
Am constatat nu cu bucurie că de ceva ani am uitat să mai fim creştini şi la modul practic. Ne mai rugăm la Doamne-Doamne, mai zicem câte un Doamne-Ajută, dar de ţinut post, sau măcar nişte timp pentru reflexie, nu ne mai facem loc în vieţile noastre. Când eram mai mic, în adolescenţă şi puţin după, obişnuiam să ţin post în Săptămâna mare. În Vinerea Mare chiar ţineam post negru, câteodată toată ziua. Mă duceam la biserică, mă spovedeam şi mă împărtăşeam. Nu era mare lucru, era doar o dată pe an, dar acum nici măcar atât nu mai fac.
Am constatat că majoritatea suntem aşa. Ne aducem aminte de Dumnezeu doar la necaz şi facem ce ne spune El doar după ce ni se întâmplă ceva rău sau când suferim. În rest, grătare, şpriţuri şi petreceri.
Uităm că şi spiritul are nevoie de hrana lui, nu doar corpul. Cât ar fi oamenii de cârcotaşi pe la biserică, cât ar fi unii preoţi de păcătoşi, ar trebui să mergem la biserică mai des. Ar trebui să ne reculegem mai des, de asemenea, şi dacă nu la biserică, măcar acasă sau undeva unde avem linişte să incercăm să reflectăm asupra celor făcute de noi şi dacă e cu putinţă să reparăm greşelile.