Lăcrămioare


Floarea cea mai parfumată
E cea de mărgăritar
O iubeşte lumea toată
Din Hawaii în Myanmar.

O ştim şi de lăcrămioară
Aşa-i spune în popor
În fiece primăvară
După mireasma ei eu mor.

În frageda-mi copilărie
Zburdam prin pădurea cea udă
Dar nu era mereu să fie:
În loc de flori, găseam leurdă.

Fiindcă aşa e lăcrămioara:
Te lasă să te păcăleşti
O cauţi, febril, primăvara
Şi cu leurdă te-amăgeşti.

Pe clopoţeii ei sensibili
Îi caut de copil, mereu
Sunt parfumaţi, sunt şi iubibili
Şi fac soare-n sufletul meu.