Ce ne va mai aduce societatea de consum?


Văd că din ce în ce mai multe lucruri, obiecte, bunuri de folosinţă îndelungată sunt înlocuite cu chestii similare de unică folosinţă.

Dacă multe piese ale unor electrocasnice, sau aparatele insele, au devenit bunuri pe care le arunci după ce se strică, dacă serveţelele de nas au înlocuit de mult batista, dacă cei mici sunt înfăşaţi în scutece tip Pampers, în loc de scutecele de pânză cu care am crescut noi, cred că în curând vor apărea şi chiloţii de hârtie. Aşa presimt eu.

Adică nişte chiloţi pe care să-i porţi o singură dată, să-i poţi eventual păta de două-trei ori în timpul zilei, dacă n-ai avut răbdare să te scuturi bine, după care să-i arunci fericit că nu trebuie să-i mai bagi la spălat.

Consumismul


A auzit toată lumea ce înseamnă cuvântul ăsta la nivel planetar. Mega-companii producătoare, ce vor să vândă cu orice preţ, angajaţi exploataţi la maximum pentru maxim de profit, etc.
Despre partea românească a poveştii vreau să vorbesc. Pe timpul ălălalt, că vrând-nevrând ne raportăm la el, se produceau de la cele mai mari, până la cele mai neînsemnate subansamble şi piese de schimb pentru orice aparatură electronică sau electrocasnică. Aşa s-a învăţat tot românul să meşterească câte ceva: pentru că pentru orice găseai piese de schimb, dar pe ambalaj nu scria: a se înlocui doar de personal calificat la un atelier specializat, aşa cum scrie acum. Oricine îşi schimba singur o priză, butonul de la aragaz, mânerul de la frigider ori cuţitul de la râşniţa de cafea. Acuma nu mai putem, pentru că nu mai găseşti nimic de schimb. Cu greu am găsit, acu câteva luni, un termostat de frigider, dar l-am putut găsi pentru că frigiderul era Beko, iar termostatul e la fel cu cel de Arctic. Că altfel eram nevoit să mă duc la hoţii de la reprezentanţă, dacă nu găseam. Şi acolo adăugau şi manopera, chiar dacă eu doar îl cumpăram şi mi-l montam singur.
Nu se mai găseşte nimic, pentru că tendinţa e să arunci orice aparat, indiferent cât de neînsemnată e stricăciunea. Apar tot felul de oferte, de genul „aduci un frigider vechi, şi primeşti la schimb unul nou, cu X % reducere”. Frigider pe care, altminteri, l-ai fi reparat cu câteva zeci de lei.
Înţeleg că toată lumea trebuie să mănânce, dar dacă se poate mai ieftin, de ce se preferă mai scump? Pentru că tendinţa mondială e asta. Nu se mai repară nimic, că aşa marile companii încasează puţin, ci împingem clientul să cumpere alt produs nou. Multe din electrocasnice sunt şi construite de aşa manieră încât odată stricate, să nu mai ai cum înlocui nimic, fie componentă electronică, fie mecanică. Toate astea în numele unei societăţi de consum la care am aderat de bună-voie.