Nu mai discriminaţi ţiganii!


Da, chiar aşa. Nici nu ştiţi prin ce chinuri trec, săracii de ei.

V-aţi gândit vreodată că ei nu pot face plajă? Sunt atât de inchişi la culoare încât nu pot sta la soare. Fiindcă riscă boli de piele ei sunt privaţi, deci, de acest privilegiu al majorităţii.

Fiind atât de amărâţi, nici măcar nu-şi pot da copiii la şcoli. Copiilor rromi le revine, la rându-le, sarcina de a întreţine familiile din care fac parte, la fel ca nişte adulţi. Dumnezeu ştie cât se chinuie pentru a strânge un ban cinstit din devalizarea portofelelor sau prin milogeala la colţul străzii. N-aţi vrea să fiţi ca ei, credeţi-mă.

Fiind ei înşişi buni credincioşi, fac atâţia copii câţi dă Domnul. De aceea fac şi ei una, alta, pentru a-i creşte. Ei nu fac avorturi, ci păstrează fiecare copil ce le este dat, şi astfel se procopsesc cu câte o echipă de fotbal, câteodată. Depinde de cât de viril a fost Bulibaşa.

Cea mai tristă dintre poveştile ţiganilor e cea cu căsnicia. Să fii obligat să-ţi iei nevastă pe cap de la zece ani reprezintă corvoada supremă. Lovitura decisivă, pe care ei o iau din fragedă pruncie. Nu e uşor deloc pentru ei, fiindcă se simt nevoiţi să se maturizeze de mici.

Aşadar, să nu-i mai criticăm pe ţigani. Fac şi ei ce pot, mai ales că nimeni nu-i ajută. Au o viaţă aşa de tristă, că probabil de-aia au şi inventat maneaua, ca pe un soi de auto-flagelare. Eu cred că nici măcar manele nu ascultă din plăcere. În curând ţiganii vor deveni principala atracţie de vânătoare. Se zvoneşte că sunt foarte căutaţi, mai ales pentru pielea lor din care se fabrică cei mai de lux pantofi.

Români ţiganizaţi


N-am nimic cu nimeni, să nu se înţeleagă altceva. Ţiganii sunt ţigani, românii sunt români. Dar când românii se transformă în ţigani, lucrurile scapă de sub control.
Am şi nişte veri, sper că nu citesc acest articol, pe care dacă îi bagi într-o şatră, nu-i mai recunoşti. Sunt ei de fel mai bruneţi, dar şi îmbrăcămintea şi felul lor de a se purta îi bagă in aceeaşi oală cu tuciurii.
Cocălărismul e la putere. Pentru mulţi din români, să asculţi manele e la modă, cei mai mulţi români nu concep nuntă fără manea. Păi cine să-şi dea carate pe mâini, cine să fluture mâinile a prost, dacă nu fraierul de român? Cine, dacă nu româncele noastre, s-au ţiganizat aşa de tare că nu le mai recunoşti pe stradă? Sunt românce cu cercei din aur toartă, si machiate, si cu părul lăieţ ca ţigăncile, încât nu există deosebire între ale noastre şi ale lor.
Nu poartă românii noştri cocalari pantofi ascuţiţi, pantaloni lucioşi şi tricouri strânse pe corp, şi mai ales pe burtă? Se regăsesc destul de mulţi români în purtările ţiganilor, încât au ajuns să şi copieze îmbrăcămintea, atitudinea, aşa-zisa cultură manelistică şi, ce e mai rău, şi înjurăturile ori tupeul nesimţit.
Şi sunt lucruri pe care nu le pricep. Ce-or vedea la ei, nu ştiu. Nu cumva e mai bine să incercăm să ne păstrăm identitatea?

Tigani


Daca in italiana sunt numiti „zingari”, in franceza „gitanes”, in spaniola la fel ca in franceza, in germana sunt strigati „zigeuner”, cred ca nu e niciun dubiu ca pe cei mai nespalati dintre conlocuitorii nostri sa-i numim tigani.

Chestii cu moldoveni, ardeleni, olteni, bucuresteni, etc.


Sau cam care-i mai destept, ca asta-i boala romanului, sa iasa ca viermele din buba, sa fie motul de pe rahat. Si in niciun caz sa fie el mai prost ca altul, nooo!
Etichetele care circula sunt cam asa: oltenii sunt smecheri, iuti la manie si la limba. Moldovenii sunt mai fraieri, betivi, iar femeile cam necinstite, ardelenii mototoi si inceti, iar bucurestenii sunt cunoscuti drept urmasii lui Mitica. Banatenii, nici nu stau la discutii, ca ei is fruncea, iar morosenii nu prea au etichete. A, si in armata oltenii sunt dupa grade, iar moldovenii dupa mancare.
Realitatile din teren sunt altele. Moldovenii or fi ei betivi, dac-or fi, dar ne baga pe noi astilalti sub masa la beutura, Asa ca nu ei pica de fazani. Plus ca moldovence zbarnaie la bucatareala, spre deosebire de oltence, de iegzemplu. Ardelenii sunt mai inceti la vorba, dar nu inseamna ca si la minte, de fapt sunt mai cumpatati si mai chibzuiti ca noi toti, impreuna cu banatenii. Iar ardelencele laolata cu moldovencele, bucovinencele si morosencele sunt maistre la gatit.
Deci se poate sa le gasim tuturor si inca destule calitati, nu numa’ defecte zise in batjocura. Dar de ce sa le rostim, romanul e-al dreacu, e pus pe luat la misto si pe bascalie. In acceptiunea populara, unii sunt mai prosti, si altii mai destepti, uitam ca exista oameni intre oameni, si nu s-a inventat inca padurea fara uscaturi.
Am lasat la urma orasul lui Bucur, nu c-as fi io bucurestean, chiar nu ma laud, dar aici sunt mai multe de spus (scris). Acilea, una era situatiunea inainte de razboi, alta a fost dupa. Bunicul meu imi tot face capul mare cu expresia „baiat de Bucuresti”. Niciodata nu mi s-a parut cine stie ce sa fii baiat de Bucuresti. Incoace, tarziu, mi-am dat seama ca pe timpul cand tataia a venit in Bucuresti, avea vreo 14 ani, iar Bucurestiul lui era cel interbelic, inca.
Acum, insa, in Bucale e o adunatura. la propriu, si la figurat. La propriu, fiindca nea’ Nicu, cu constructiile lui si cu dezvoltarea orasului in plan industrial a adus muncitori din absolut toate colturile tarii, dar cu precadere din Moldova si din sudul tarii, Oltenia plus Baragan. Plus ai nostrii tigani care sunt ca bomboana pe coliva. Si suntem adunatura si la figurat, pentru ca din comasarea tuturor obiceiurilor regionale aci in Bucuresti, s-a creat un fel de Turn Babel, dar nu al limbilor, cat mai ales al metehnelor. De aici rezulta harababura din capitala, unde fiecare face ce stie de pe la el, iar nivelul educativ-cultural al orasului se niveleaza, dar in jos.
Banatenii si ardelenii ne iau in batjocura, numindu-ne „mitici”. Au si de ce sa aiba un dinte impotriva Bucurestiului. In timp ce in restul tarii, dar mai ales in Ardeal, Banat si Bucovina oamenii isi vad de treaba si muncesc cinstit, ora exacta si comenzile politice vin de aici, din Bucuresti. Si nu poti compara gradul de educatie, luat ca medie, din aceste trei zona, pus in balanta cu lehamitea si proasta crester a destulor bucuresteni.
Despre Bucuresti am mai discutat si intr-un alt articol, dar nu si despre Mitica. Cum ziceam, au dreptul cei de mai sus sa ne dispretuiasca un pic, dar nu facandu-ne MItica. Ei nu stiu ca de fapt Mitica, personaj caragialean, dar si al lui Nicolae Filimon sau Duiliu Zamfirescu, era de fapt un tip istet, care stia sa iasa din orice situatie, care cadea tot timpul in picioare, care stia sa se descurce doar din vorbe, iar daca trebuia sa faca o treaba, prefera sa se fofileze, sau sa paseze responsabilitatea. Deci, in niciun caz, un ageamiu.
Cam atata despre noi, cei ce cu drag salasluim in a noastra tara. Eu zic ca, daca tot s-au chinuit provinciile romane sa se uneasca intr-o singura tara, ar trebui sa ne respactam mai mult, sa nu mai apara chestii de genul „m-am saturat de Romania”. Cu totii avem defecte, dar si calitati. Sa ni le punem in valoare si sa le scoatem unii altora in evidenta pe cele din urma, si poate o vom si duce un pic mai bine.