Păcat de Caţavencu


Buşcu negociază, redacţia se clatină. Cei caterincoşi, „demenţii” Academiei au plecat de ceva timp şi au format altă revistă. Care, trebuie să recunosc, seamănă din ce în ce mai mult cu fostul Caţavencu. Cel puţin la luatul la mişto. Am fost Caţavencist toată perioada de după ’90. Cu greu îmi schimb simbolurile. Nici acum n-aş vrea. Dar cu părere de rău trebuie să constat că revista mea preferată nu mai are mult. Boală lungă, moarte sigură.

Anunțuri

Nea’ Nae milenarul


O mie de numere! Pentru revista ce mi-a marcat adolescenta, inceputurile maturitatii si prezentul, ziua de astazi ceva extraordinar. Inseamna si trecutul, dar si viitorul. Un pas inspre mileniul doi, carevasazica.
Aparuta, daca tin eu bine minte, prin ’91, n-am prea bagat-o in seama de la inceput. E si normal, aveam vreo 11 ani pe atunci, de-abia ma dezlipsem de Luminita si Soimii Patriei. Dar, parca asa imi aduc aminte, ca la inceput o asemanam cu Urzica, adica o incadram in categoria „satira si umor”. Prin liceu, dupa 95-96, am inceput s-o si citesc. La televizor, pe atunci, era in floare epoca talk-showurilor. Pe Antena Tuca, pe Prima Nistorescu parca, pe PRO tv Calinescu, mai tarziu. Si ca niste mici politicieni ce ne credeam noi, adica eu si colegii liceeni, dezbateam si noi a doua zi, in tramvaiul 11 sau prin clasa discutiile de cu o seara in urma.
Asa. In mare parte din istoria catavenciana mi-a stat intiparita in creier ideea ca, asa cum am scris mai sus, Catavencu e o revista asa, mai de caterinca. Pai asa a si fost, initial. Catavencu ne-a invatat ca nu trebuie sa ne mai fie frica sa spunem bancuri cu politicieni. „Ia mai da-i in pizda ma-sii, ce ei nu sunt oameni ca noi”? Asa ne-a indemnat nea Nae sa gandim, si, incet-incet romanul a prins gustul misto-ului cu iz politic. Din Catavencu am aflat prima oara ca in America fac aia un circ si o bascalie pe tv de politicienii de acolo, si chiar de Clinton, sau mai apoi, de Bush jr. Numai ca dupa-aia s-au obisnuit si ai nostrii politicieni sa-i injuram, ei in schimb ocupandu-se cu mosmoande, pe principiul „cainii latra/ursul caca”.
Ce sa va fac, dragi catavenci? Ne-ati obisnuit cu hazul general, ca dupa aia a trebuit sa puneti titluri de genul: „Anunt pe bune”, ca sa fiti luati in serios, dar eu si atunci aveam dubii ca nu-i decat o farsa. Multa vreme am crezut ca pagina 4, cea cu „Aceste interviuri au fost adevărate, sunt reale şi vor fi autentice” este tot o forma mascata de umor, si mult timp n-am luat in serios continutul interviurilor, credeam ca sunt inventate.
Primul semn ca se cam ingroasa gluma a fost atunci cand in pagina 3 au aparut investigatiile alea grele. In pagina 3, si la jumatatea revistei. Incepea sa fie nasol. Ce citeam in aceste pagini nu prea mai era de gluma.Dezvaluiri, anchete, investigatii despre coruptie, trafic de influenta, matrapazlacuri politice. De aceea, dupa 2000, prin era Nastase, o buna perioada de timp n-am mai cumparat revista. Ma enervam prea tare cand citeam atatea jegosenii dezvaluite in paginile revistei, ca mai apoi sa constat ca nu se ia nicio masura. Nu cadea niciun capat, nimenea nu era arestat. Apropo de Bombo, tot revista lui Nae a dezvaluit prima zvonurile ce circulau si inca mai circula, despre orientatea „cu spatele” a celebrului posesor de matusa.
Dpa 2005/2006 lumea a inceput sa creada ca sunteti de partea lu Base. Ca ati fi cu Vantu, care e cu Base, la fel ca si Realitatea, samd. Ceea ce a si constituit unul dintre motivele (oficiale, nu alea pe bune) despartirii de echipa ce a plecat sa incropeasca o clona a revistei in cauza. Dar in acest caz clonele nu seamana. Originalul ramane original.
Cu nostalgie in degete am scris aceste randuri, straduindu-ma sa-mi aduc aminte de tot ce ma leaga de Catavencu, si nu vreau sa uit amanuntul cel mai barbatesc in asta speta: multe numere le-am citit si rascitit acolo unde-i sade bine voinicului, calare pe tronul de portelan. De cand cu online-ul multe numere le-am citit si cu ochii in monitor. Insa de oriunde ar veni publicatia Academia Catavencu, fie ea tiparita, on-line pe PC, Notebook sau IPadul oricarui roman, vreau s-o citesc in continuare. Stimati academicieni, mai dati-mi multe numere!