Să nu vă aud!!!

Mâine e o zi importantă pentru români. La fel ca la fiecare patru ani. Românii de acasă şi de pretutindeni vor alege soarta lor pentru patru ani de acum înainte.

Ştiu deja scorul, e evident pentru toată lumea care va fi deznodământul. E clar cine va câştiga detaşat alegerile parlamentare din acest an, şi cine ne va conduce în toţi aceşti patru ani. Dar cum va fi cu noii deţinători ai frâielor ţării?

Să dea bunul Dumnezeu să mă înşel, dar deşi optimist incurabil sunt dintotdeauna, acum m-aş face de râs dacă aş mai spera la bine. Cu nişte indivizi care mint şi dezinformează în fiecare zi, cu un prim-ministru care una declară în afara graniţelor, şi alta la Bucureşti, cu un preşedinte al Senatului ce se visează şef de stat care apare în toată seara la o televiziune atât de propagandistică încât i-ar face invidioşi şi pe vechii crainici ai TVR de odinioară, ei bine, cu aceştia România are şanse uriaşe să iasă din UE, în loc să intre în spaţiul Schengen.

Anul ăsta am ieşit şi eu pentru prima oară afară din ţară, la Viena, şi am respirat aerul tare al unui oraş imperial, civilizat, european, ce a câştigat şi anul acesta locul 1 într-un clasament despre calitatea vieţii. Tare mi-e teamă că va trebui, cât de curând, să-mi iau adio de la a mai călători doar cu buletinul.

Nu dau cu parul, nu sugerez, nu înfierez. Fiecare e liber să voteze după cum îi dictează conştiinţa. Fiecare cetăţean român are dreptul să-şi aleagă reprezentanţii aşa cum gândeşte. Dar ar fi bine să se gândească de două ori înainte de a pune ştampila. Aici e avertismentul meu. Să nu aud guriţă de alegător uselist cum la anul se tânguie, trist, sărac şi abătut, cum că salariul i-a rămas acelaşi sau a fost tăiat, în timp ce preţurile au atins cote uriaşe. Să nu aud voce de uselist, care a votat usele doar cu speranţa că-l va da jos pe Băsescu, că se aoleşte că o duce şi mai rău. Să nu vă aud, stimaţi români ce veţi vota mâine cu USL, că vociferaţi în legătură cu nivelul vostru de trai. Odată ce aţi votat, băgaţi capul la cutie şi înduraţi tot ce vi se va întâmpla, fiindcă nu aveţi scuză! Vi s-a spus pe mai multe căi despre ce vă aşteaptă, astfel încât nu aveţi dreptul să plângeţi.

Soţiei mele, bugetară, i s-a tăiat salariul, şi nu şi-a schimbat convingerile. Nu va fi niciodată de stânga. Nici eu nu am sărit în sus de bucurie, dar am înţeles că ţării îi e greu şi am acceptat, cu greu ce-i drept, soluţia. Aş fi curios, când USL va tâia din nou salariile, la anul, câţi din votanţii lor vor sări în sus de bucurie?

Despre subiectul politică

Ştiu că m-aţi cam înjurat în ultima vreme, că v-am cam bătut la cap cu politica. Nici mie nu-mi place, prefer să scriu altfel de articole decât cele inspirate din cotidian, şi în niciun caz nu îmi face plăcere să scriu despre politică.

Dar dacă astea sunt subiectele de zi cu zi, ce pot eu face? Mă mănâncă degetele să scriu despre politică, fiindcă nu pot sta deoparte. Sigur, nu toţi sunteţi de acord cu ce spun, şi sunt sigur că aţi remarcat faptul că subiectul politică e printre cele mai uzitate de mine în ultima vreme, dar n-am încotro. Tentaţia e prea mare.

Aşa încât vă rog să mă iertaţi dacă vă agasez cu ideile mele despre politică. Sper şi eu, la rândul meu, să îmi vină şi alte idei decât cele despre partide, Ponta, Băsescu. Dar cel mai important lucru pe care mi-l doresc e să nu mai existe subiecte despre politică. Nimeni să nu îmi mai dea ocazia să scriu despre politică. Adică să avem o viaţă politică normală.

Teoria cu adevărat a conspiraţiei

Acum să-i văd: Geoană în şucăr cu PeSeDe, Băse (să zicem că-i) suspendat iar ţara, normal, trebuie condusă. Cine e următorul om în stat? Geoană!!! Bravo, PSD! Ţi-ai tras masca de gaze rusească pe figură şi de data asta!

Şi o epigramă pe această temă:

Pe Mircică l-aţi gonit
Dar nu prea se dă lovit
Iar de îşi va pune-n minte
Poate ajunge preşedinte!

Pesedeu, partid-lichea
Uşchirea lui Băse vrea
Însă Adi şi nea’ Nelu
Se pare că-şi cam fac felu’!

P.S. Pentru cine nu ştie ce-i aia mască de gaze rusească, aştept întrebări 🙂

Nea’ Nae milenarul

O mie de numere! Pentru revista ce mi-a marcat adolescenta, inceputurile maturitatii si prezentul, ziua de astazi ceva extraordinar. Inseamna si trecutul, dar si viitorul. Un pas inspre mileniul doi, carevasazica.
Aparuta, daca tin eu bine minte, prin ’91, n-am prea bagat-o in seama de la inceput. E si normal, aveam vreo 11 ani pe atunci, de-abia ma dezlipsem de Luminita si Soimii Patriei. Dar, parca asa imi aduc aminte, ca la inceput o asemanam cu Urzica, adica o incadram in categoria „satira si umor”. Prin liceu, dupa 95-96, am inceput s-o si citesc. La televizor, pe atunci, era in floare epoca talk-showurilor. Pe Antena Tuca, pe Prima Nistorescu parca, pe PRO tv Calinescu, mai tarziu. Si ca niste mici politicieni ce ne credeam noi, adica eu si colegii liceeni, dezbateam si noi a doua zi, in tramvaiul 11 sau prin clasa discutiile de cu o seara in urma.
Asa. In mare parte din istoria catavenciana mi-a stat intiparita in creier ideea ca, asa cum am scris mai sus, Catavencu e o revista asa, mai de caterinca. Pai asa a si fost, initial. Catavencu ne-a invatat ca nu trebuie sa ne mai fie frica sa spunem bancuri cu politicieni. „Ia mai da-i in pizda ma-sii, ce ei nu sunt oameni ca noi”? Asa ne-a indemnat nea Nae sa gandim, si, incet-incet romanul a prins gustul misto-ului cu iz politic. Din Catavencu am aflat prima oara ca in America fac aia un circ si o bascalie pe tv de politicienii de acolo, si chiar de Clinton, sau mai apoi, de Bush jr. Numai ca dupa-aia s-au obisnuit si ai nostrii politicieni sa-i injuram, ei in schimb ocupandu-se cu mosmoande, pe principiul „cainii latra/ursul caca”.
Ce sa va fac, dragi catavenci? Ne-ati obisnuit cu hazul general, ca dupa aia a trebuit sa puneti titluri de genul: „Anunt pe bune”, ca sa fiti luati in serios, dar eu si atunci aveam dubii ca nu-i decat o farsa. Multa vreme am crezut ca pagina 4, cea cu „Aceste interviuri au fost adevărate, sunt reale şi vor fi autentice” este tot o forma mascata de umor, si mult timp n-am luat in serios continutul interviurilor, credeam ca sunt inventate.
Primul semn ca se cam ingroasa gluma a fost atunci cand in pagina 3 au aparut investigatiile alea grele. In pagina 3, si la jumatatea revistei. Incepea sa fie nasol. Ce citeam in aceste pagini nu prea mai era de gluma.Dezvaluiri, anchete, investigatii despre coruptie, trafic de influenta, matrapazlacuri politice. De aceea, dupa 2000, prin era Nastase, o buna perioada de timp n-am mai cumparat revista. Ma enervam prea tare cand citeam atatea jegosenii dezvaluite in paginile revistei, ca mai apoi sa constat ca nu se ia nicio masura. Nu cadea niciun capat, nimenea nu era arestat. Apropo de Bombo, tot revista lui Nae a dezvaluit prima zvonurile ce circulau si inca mai circula, despre orientatea „cu spatele” a celebrului posesor de matusa.
Dpa 2005/2006 lumea a inceput sa creada ca sunteti de partea lu Base. Ca ati fi cu Vantu, care e cu Base, la fel ca si Realitatea, samd. Ceea ce a si constituit unul dintre motivele (oficiale, nu alea pe bune) despartirii de echipa ce a plecat sa incropeasca o clona a revistei in cauza. Dar in acest caz clonele nu seamana. Originalul ramane original.
Cu nostalgie in degete am scris aceste randuri, straduindu-ma sa-mi aduc aminte de tot ce ma leaga de Catavencu, si nu vreau sa uit amanuntul cel mai barbatesc in asta speta: multe numere le-am citit si rascitit acolo unde-i sade bine voinicului, calare pe tronul de portelan. De cand cu online-ul multe numere le-am citit si cu ochii in monitor. Insa de oriunde ar veni publicatia Academia Catavencu, fie ea tiparita, on-line pe PC, Notebook sau IPadul oricarui roman, vreau s-o citesc in continuare. Stimati academicieni, mai dati-mi multe numere!