Cojones


Îmi doresc politicieni cu titlul acestul articol în pantaloni. Dar atenţie! Să fie ale lor, nu ale celor din spatele lor. Altminteri, celebrele elemente ale bărbăţiei masculine n-ar fi altceva decât nişte biete ouşoare cofleşite.

Politicieni independenţi e dezideratul, aşadar. Dar nu independenţi dintre cei ipocriţi, care îşi fabrică sediu de campanie „La Independentu’ „, la mişto, înspre prostirea populaţiei. Se aude, dom’ Oprescu? Independenţi adevăraţi, de orice partid, clientelă politică sau sponsor electoral. Candidatul pe care eu l-aş mai vota cam aşa trebuie să arate. Fără interlopi în spate, care să-l şantajeze, fără afacerişti care să vâneze contracte grase cu statul odată ce respectivul ar câştiga alegerile. Şi fără comandă politică la care să răspundă.

Nu voi mai vota niciodată partide. Nu am ce să fac cu ele. Partidele de azi nu îmi pot îndeplini dorinţele mele în materie de România. Desi, aşa cum am mai scris şi în acest articol, nu mi-aş mai dori deloc partide politice. De fapt, deloc politică. Doar candidaţi independenţi care să fie în slujba celui ce-l votează şi-l plăteşte. A mea.

Anunțuri

Scapi de dracu, dai de tac-su


Se tot strofoacă de ceva timp ăştia de la PNL şi PSD să ne convingă pe noi ce bine ar fi fost dacă erau ei la guvernare, ce nenorociţi sunt ăştia de acuma, adică băseii, şi ce bine am face dacă i-am vota la anul.
Tovarăşii de la pesedeu uită că lumea i-a votat pe ăştia de acuma din cauza aroganţei peste măsură a lui Bombo, a faptului că şi pe timpul lui Năstase şi Iliescu se fura de se rupea. Dar lumea uită repede. Lumea i-a uitat repede pe Cozmâncă, pe Văcăroiu, pe Iliescu, Hrebenciuc, Oprişan, Mischie şi alţii ca ei din cauza cărora s-a inventat termenul de „baron local”.
În timpul ăsta, păpuşa Chuky cu breton Crin Antonescu se face şi el că e băiat cuminte şi uită că doctrina liberală e de dreapta şi că n-are ce căuta în barcă cu Iliescu, şi sare repede de gâtul lui Ponta. Nu numai că-l ia în braţe strâns pe Victoraş, dar în aceeaşi bărcuţă se află şi profesorul metalurgist Voiculescu. De la turnătorie.
Ei toţi vor acum să uităm de ce a fost odată şi să-i mai votam încă o dată, ca taaare le mai foame! Să ne înţelegem bine. Băse şi ai lui au adus ţara în sapă de cauciuc. Mai în foame ca acum nu a fost românul decât poate în cele mai negre zile din comunism, dar chiar şi atunci salariile erau cel puţin decente. Dacă Ceauşescu ne-a chinuit ca să platim datoria externă, şi am reuşit acest lucru, dar după aceea l-am împuşcat, ăstora de acum care doar ne îndatorează, ce să le facem?
Politicienii români n-au doctrină, n-au platformă-program, n-au idei clare de stânga ori dreapta. Au doar ideea furăciunii, bazate pe îndobitocirea şi ducerea de nas a poporului. Aşa că oricine ar conduce ţara, român fiind, ar face exact ce s-a făcut şi până acum. Aşa că dacă pleacă PDL, ducă-se. Dar să vină în loc PNL+PSD+Profesorul Voiculescu e ca şi cum ai încerca să faci din curvă fată mare. Oricât ai încerca s-o coşi la loc, tot se vede.

Ce mai înseamnă democraţia?


Am învăţat şi eu la istorie în clasa a cincea că etimologic fie spus, democraţie vine de la „demos” şi „kratos”, popor si putere. Cu alte cuvinte, a avea democraţie înseamnă ca puterea să stea în mâinile poporului.
N-o să vorbesc doar despre noi, românii. Democraţia noastra e una aşa-numită originală pentru că n-am ştiut ce înseamnă, şi ca urmare am aplicat-o după ureche, fiecare cum s-a priceput. Si a ieşit ce a ieşit, fiindcă aşa ne-a fost şi explicată de către neocomuniştii lui nea Nelu cu faţă umană, astfel încât s-o pricepem ca o stare de fapt în care fiecare face ce vrea. Asta s-a şi dorit, să se creeze haos imediat după loviluţie, ca securiştii şi noii politicieni să poată să pună mâna pe frâieie ţării, fără ca cei mulţi să bage de seamă. Nemaiavând exerciţiul democraţiei de peste 40 si ceva de ani, ori cei ce trăiseră acele timpuri nemaifiind în funcţii de conducere, n-a mai explicat nimeni ce înseamnă o democraţie veritabilă. Aşa că am aplicat-o şi noi cum ne-a tăiat capul.
Astăzi, când suntem mai confuzi ca niciodată, nu numai că nu ne-am ales cu nimic după schimbarea de regim, dar nu prea mai avem pârghii cu care să strunim societatea în care trăim. Şi asta la nivelul întregii planete. Cum mai putem noi lua parte la deciziile ţării? Cum mai putem noi influenţa în bine cursul istoriei? Ce putere mai avem noi, ca popor astăzi?
Singurul lucru care ne-a mai rămas pentru a ne exprima în mod democratic este votul. Votul pe care îl dăm reprezentanţilor noştri, pentru a ne sluji interesele. Nu mai amintesc aici că nu ne reprezintă mai deloc, ori că şi voturile sunt măsuite ori cumpărate. E vorba doar de faptul că cetăţeanul de azi, aşa de liber şi de modern cum se crede el, a ajuns să nu mai aibă aproape niciun cuvânt de spus. Votul pe care îl dă aleşilor nu îl ajută cu mai nimic, pentru că, odată ajunşi in Camerele Reprezentative, cum s-or numi ele în fiecare stat, politicienii îşi văd de interesele proprii si ale celor ce i-au sponsorizat să ajungă acolo, nicidecum nu se zbat pentru cel ce le-a dat votul. Şi aici nu încape discuţie nici despre culoare politică, pentru că nu mai există de mult aşa ceva, dacă a existat vreodată. Şi asta nu numai la noi, dar nici măcar în Occident. Luptele partidelor politice pretutindeni sunt doar pentru interese proprii.