Scriam într-un articol de acum vreo lună despre oameni frumoşi şi simpatici, şi mă întrebam cum e mai bine. Azi mă gândesc să abordez cumva aceeaşi temă, dar dintr-un alt unghi.
Înfăţişarea fizică ţine cu siguranţă de interior. Trupul omului, mai ales chipul, e o reflexie a sufletului. Când spiritul e de o anumită factură, la fel şi chipul respectivului va fi luminos sau întunecat, vesel sau trist, frumos sau urât. De jucat teatru e greu, iar dacă te poţi preface, e doar pentru un timp, nu poţi fi actorul falsului interior toată viaţa.
Reflexia eu-lui e până la urmă dezvăluită. E ca atunci când un prezentator TV zâmbeşte la cameră, dându-ţi senzaţia că e un om bun, fericit şi liniştit interior, dar când e surprins off the record sau cu o cameră ascunsă poţi descoperi trăsături ale chipului ce dezvăluie cu totul alte trăiri interioare.
Dar unii nu se prefac. Ori nu pot sau nu ştiu, ori refuză să pară altfel. Poţi încerca să ascunzi starea interioară prin intermediul chipului aflându-te în ambele ipostaze. Cei mai mulţi sunt cei ce încearcă să mascheze răutatea din interior, pentru asta folosind diverse grimase ori zâmbete false. Trucuri care păcălesc pe destui, ce se lasă influenţaţi de falsa bunătate afişată de cei prefăcuţi. Sunt insă şi oameni cu suflet bun (de obicei bărbaţi) care se încruntă intenţionat pentru a da senzaţia de duritate ori de mascul feroce.
Aşadar, dacă întâlnim persoane ce afişează anumite trăiri interioare pe interfaţa numită chip, e bine să nu tragem concluzii pripite. E mai bine să aşteptăm până când omul, mai devreme sau mai târziu, îşi va dezvălui adevărata faţă din interior, pentru a putea trage o concluzie în ce priveşte calităţile sau defectele acestuia.
Blogul lui Loopoo 